Română Clasa a VII-a
5. Dialogul în textul nonliterar. Interviul.
Ai auzit vreodată un reporter întrebând un sportiv sau un actor cum se simte după o victorie? Exact asta e un interviu — o conversație cu scop precis, în care cineva întreabă și altcineva răspunde. Îl găsești în ziare, pe site-uri, la televizor, dar și la orele de română, când trebuie să analizezi sau să construiești un dialog real, nu ficțional. Spre deosebire de dialogul din povești, interviul transmite informații adevărate despre o persoană reală. Dacă știi cum funcționează, poți înțelege orice text de presă și poți scrie unul singur, corect și convingător.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să recunoști un interviu după structura și semnele lui grafice specifice.
- Vei ști să formulezi întrebări clare, ordonate logic, potrivite pentru un interviu scris.
- Vei ști să redactezi un scurt interviu cu introducere, corp și încheiere corecte.
- Vei ști să folosești corect linia de dialog și să marchezi rolurile intervievatorului și ale invitatului.
Cum arată în practică
Structura
Introducere: se prezintă persoana intervievată (numele, cine este, de ce e interesantă) și contextul discuției — câteva rânduri înainte de prima întrebare.
Corpul interviului: succesiune de întrebări și răspunsuri. Fiecare replică începe pe rând nou, cu linie de dialog (—). Înaintea replicii se precizează, de obicei, inițialele sau numele vorbitorului: — Cum ai început? (Rep.) / — Am început de mic. (A.P.) Întrebările merg de la general la particular: cine ești → ce ai făcut → cum te simți → ce urmează.
Încheierea: o replică de mulțumire sau o scurtă notă a redactorului care încheie discuția.
De reținut
1. Fiecare replică — fie întrebare, fie răspuns — începe obligatoriu cu linie de dialog (—), nu cu ghilimele. Ghilimelele apar doar când citezi cuvintele cuiva în interiorul unui text narativ.
2. Întrebările trebuie să fie scurte și clare; o întrebare lungă și încurcată primește un răspuns evaziv — și interviul devine plictisitor.
3. Interviul e un text nonliterar, deci limbajul e direct și precis, fără figuri de stil sau descrieri poetice.
Greșeli frecvente
- Folosirea ghilimelelor în loc de linia de dialog — Corect: fiecare replică începe cu —, nu cu „…”. Ghilimelele nu marchează dialogul direct în română.
- Întrebări duble într-una singură — „Cum te-ai pregătit și ce ai simțit și ce planuri ai?” e haos. Separă fiecare idee într-o întrebare distinctă; răspunsurile vor fi mult mai clare.
- Lipsa introducerii — A sări direct la prima întrebare fără a spune cine e invitatul lasă cititorul derutat. Câteva rânduri de context nu sunt opționale, ci parte din structura textului.
Întrebări frecvente
Care e diferența dintre dialogul dintr-o poveste și dialogul dintr-un interviu?
Dialogul literar e inventat de autor și servește povestea — personajele spun ce are nevoie scriitorul. Dialogul dintr-un interviu e real: două persoane reale, întrebări reale, răspunsuri reale. Scopul nu e să creeze emoție artistică, ci să transmită informații corecte despre o persoană sau un subiect. De aceea îl numim text nonliterar.
Câte întrebări trebuie să aibă un interviu scris la școală?
Nu există un număr magic, dar pentru un exercițiu școlar, 4–6 întrebări sunt suficiente. Contează mai mult calitatea decât cantitatea: întrebările să fie variate ca tip (despre trecut, prezent, viitor, sentimente, opinii) și să curgă logic una din alta, ca o conversație adevărată, nu ca o listă aleatorie.
Pot folosi ghilimele în loc de linia de dialog într-un interviu?
Nu, și asta e o regulă a limbii române, nu un capriciu. Linia de dialog (—) marchează replicile directe în orice dialog scris. Ghilimelele se folosesc când reproduci vorbele cuiva în interiorul unui text, nu când scrii dialogul propriu-zis. Confuzia dintre ele e una dintre cele mai frecvente greșeli, așa că merită reținută bine.
Vrei acces la toate lecțiile?
Lecții video structurate pe capitole, cu exerciții, teste și jocuri
Abonează-te acum — 5 lei prima lună