Română Clasa a VIII-a
10. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
Lecție susținută de prof. Augustin Manta
Compunerea este unul dintre mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului, alături de derivare și de conversiune. Prin compunere, din două sau mai multe cuvinte se formează un cuvânt nou, cu un sens unitar: floarea-soarelui nu înseamnă orice floare, ci o anumită plantă, iar zgârie-nori este o clădire foarte înaltă. Ai învățat compunerea în clasa a VII-a. Acum o recapitulăm, cu accent pe felurile compunerii, pe scrierea corectă a cuvintelor compuse și pe deosebirea dintre compunere și derivare.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să recunoști un cuvânt compus după sensul lui unitar și să-i identifici elementele componente.
- Vei ști să precizezi felul compunerii: prin alăturare (cu cratimă sau fără), prin contopire (sudare) sau prin abreviere.
- Vei ști să scrii corect cuvintele compuse, verificând forma lor în DOOM 3.
- Vei ști să deosebești cuvântul compus de cuvântul derivat și de un simplu grup de cuvinte.
Cum arată în practică
Structura
Compunerea prin alăturare: cuvintele se pun unul lângă altul și își păstrează forma. Se scriu cu cratimă (floarea-soarelui, câine-lup, redactor-șef, după-amiază) sau, la unele nume proprii, în cuvinte separate (Baia Mare). Compunerea prin contopire (sudare): cuvintele se unesc și se scriu legat, ca un singur cuvânt: bunăvoință (bună + voință), dreptunghi (drept + unghi), câteodată (câte + o + dată), untdelemn. Compunerea prin abreviere: se unesc literele sau silabele de la începutul cuvintelor dintr-o denumire și rezultă sigle, citite pe litere (CFR, de la Căile Ferate Române) sau ca un singur cuvânt (ONU, de la Organizația Națiunilor Unite).
De reținut
1. Un cuvânt compus are cel puțin două cuvinte de bază și un sens unitar, diferit de suma părților: gura-leului este o plantă, nu gura unui leu. 2. Un cuvânt derivat are un singur cuvânt de bază, la care se adaugă un prefix sau un sufix (pădurar = pădure + -ar, nefericit = ne- + fericit); compusul unește cuvinte (bunăstare = bună + stare). 3. Scrierea arată adesea diferența de sens: altădată (odinioară) este compus, iar altă dată (în altă zi) este grup de cuvinte. Când nu ești sigur dacă un compus se scrie cu cratimă, legat sau separat, verifică forma în DOOM 3.
Greșeli frecvente
- Orice cuvânt cu cratimă pare compus: în într-o sau s-a dus, cratima arată doar că două cuvinte se rostesc împreună. Compus este doar îmbinarea care are un sens unitar, nou (după-amiază).
- Confuzia dintre compus și derivat: un prefix sau un sufix nu este cuvânt de sine stătător. Nefericit este derivat (ne- + fericit), iar bunăvoință este compus, pentru că bună și voință sunt amândouă cuvinte.
- Analiza separată a părților compusului: compusul se analizează ca un singur cuvânt. În un film alb-negru nu ai două adjective, ci unul singur, alb-negru.
Întrebări frecvente
Ce este compunerea cuvintelor, pe scurt?
Este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care din două sau mai multe cuvinte se formează un cuvânt nou, cu sens unitar: floarea-soarelui, bunăvoință, CFR.
Care sunt felurile compunerii?
Sunt trei: prin alăturare (câine-lup, după-amiază, Baia Mare), prin contopire sau sudare (bunăstare, dreptunghi, nicidecum) și prin abreviere (CFR, ONU).
Cum știu dacă un compus se scrie cu cratimă, legat sau separat?
Nu există o regulă simplă pentru toate cuvintele, iar scrierea poate schimba sensul: altădată (odinioară) față de altă dată (în altă zi). Când nu ești sigur, verifică forma în DOOM 3, de exemplu pe dexonline.
Exersează cu fișa de lucru: Compunerea — fișă de lucru — temă printabilă, cu rezolvări separate.
