Română Clasa a VIII-a
15. Completiva prepozițională (CP).
Lecția video pentru această temă este în curs de filmare. Până atunci, ai mai jos explicația scrisă completă, iar fișa de lucru și testul pentru această temă sunt deja disponibile.
Când spui „Mă gândesc la vacanță” sau „Mă bucur că ai venit”, completezi sensul unui verb cu ajutorul unei prepoziții sau al unei conjuncții. Fără acea completare, fraza rămâne în aer — te gândești la ce, exact? Completiva prepozițională există tocmai pentru că unele verbe cer obligatoriu o prepoziție ca să-și termine gândul. O vei recunoaște în vorbirea de zi cu zi, în texte literare, în compuneri — și dacă știi cum funcționează, nu vei mai confunda niciodată o subordonată cu alta. E una dintre propozițiile subordonate care îți arată că limba română are o logică frumoasă, nu doar reguli arbitrare.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege de ce apare completiva prepozițională și ce rol joacă în frază.
- Vei ști să recunoști elementul regent al completivei prepoziționale și prepoziția (sau locuțiunea prepozițională) care o introduce.
- Vei ști să deosebești completiva prepozițională de alte subordonate asemănătoare (completiva directă, completiva indirectă).
- Vei exersa analiza sintactică a completivei prepoziționale pas cu pas.
Exemplu din text
Propoziție
Mă gândesc la ce mi-ai spus.
Analiză
Fraza are două predicate, „mă gândesc” și „ai spus”, deci două propoziții. „La ce mi-ai spus” este o propoziție subordonată completivă prepozițională. Elementul regent este verbul „mă gândesc” din propoziția principală, care cere obligatoriu prepoziția „la” pentru a-și completa sensul. Subordonata răspunde la întrebarea „La ce mă gândesc?” și este introdusă prin pronumele relativ „ce”, precedat de prepoziția „la”. Prepoziția cerută de regent îi conferă statutul de completivă prepozițională, nu directă sau indirectă.
Regulă de reținut
Completiva prepozițională completează sensul unui verb, adjectiv sau adverb din regentă care cere o anumită prepoziție (la, de, despre, cu, pe etc.) și răspunde la o întrebare care începe cu acea prepoziție: la ce?, despre cine?, cu ce?. Este introdusă, de obicei, printr-un pronume relativ sau nehotărât precedat de prepoziție (la ce, despre cine, de ceea ce, de orice). Când subordonata începe cu conjuncția „că” sau „să”, prepoziția dispare, dar subordonata rămâne completivă prepozițională: „Mă bucur că ai venit.” (mă bucur de ce?). Decisivă este prepoziția cerută de regent, chiar dacă nu se vede în frază.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu completiva indirectă: Elevii numesc „indirectă” orice subordonată introdusă prin prepoziție. Testul: completiva indirectă răspunde doar la „Cui?” (cazul dativ, fără prepoziție): „Îi mulțumesc cui m-a ajutat.” Completiva prepozițională răspunde la întrebări de tipul „La ce?”, „Despre ce?”, „Cu ce?” atunci când verbul regent cere fix acea prepoziție.
- Ignorarea prepoziției din introducere: Unii elevi consideră că propoziția este completivă directă chiar dacă apare o prepoziție, motivând că „tot un obiect completează”. Greșit — prezența prepoziției schimbă complet tipul subordonatei.
- Prepoziția care nu se vede: În „Mă bucur că ai venit.” nu apare nicio prepoziție, așa că mulți elevi o numesc completivă directă. Testul: înlocuiește subordonata cu „ceva”. Dacă regentul cere o prepoziție („mă bucur de ceva”), subordonata este completivă prepozițională; prepoziția doar a dispărut înaintea conjuncției „că”.
- Confuzia elementului regent: Completiva prepozițională nu depinde doar de verbe — poate depinde și de adjective („Ana este sigură că va reuși.”, sigură de ce?; „Sunt mândru de ceea ce am realizat.”) sau adverbe. Elevii caută mereu un verb și ratează celelalte situații.
Întrebări frecvente
Cum știu sigur că e completivă prepozițională și nu completivă indirectă?
Uită-te la verbul din regentă și întreabă-te: cere el obligatoriu o prepoziție specifică? Dacă da, iar subordonata răspunde la „La ce?”, „Despre ce?”, „Cu ce?”, ai completivă prepozițională. Completiva indirectă răspunde doar la „Cui?”, întrebarea complementului indirect în dativ, fără prepoziție: „Îi mulțumesc cui m-a ajutat.” Diferența stă în întrebare: cu prepoziție, completivă prepozițională; „cui?”, completivă indirectă.
Poate completiva prepozițională să depindă și de un adjectiv, nu doar de un verb?
Da, absolut! De exemplu: „Era convins că va câștiga.” Aici, adjectivul „convins” este elementul regent, iar subordonata „că va câștiga” este o completivă prepozițională: era convins de ce? Prepoziția „de”, cerută de adjectiv, dispare înaintea conjuncției „că”. Adjective ca „sigur”, „mulțumit”, „mândru” cer frecvent o astfel de completare prepozițională.
Ce se întâmplă cu prepoziția când subordonata începe cu „că” sau „să”?
Prepoziția cerută de regent dispare, pentru că nu poate sta înaintea conjuncțiilor „că” și „să”. Subordonata rămâne însă completivă prepozițională: „Mă bucur că ai venit.” (mă bucur de ce?), „Mă gândesc să plec mai devreme.” (mă gândesc la ce?). Ca s-o recunoști, înlocuiește subordonata cu „ceva”: dacă regentul cere o prepoziție („mă bucur de ceva”), e completivă prepozițională; dacă nu cere niciuna („știu ceva”), nu este.
Exersează cu fișa de lucru: Completiva prepozițională (CP) — fișă de lucru — temă printabilă, cu rezolvări separate.
