Matematică Clasa a VI-a

3. C.m.m.d.c. Exerciții și probleme.

Calculul celui mai mare divizor comun poate părea simplu la prima vedere, dar tocmai exercițiile și problemele sunt cele care îți arată dacă ai înțeles cu adevărat sau doar ai memorat pașii. Această lecție video îți oferă exact ce lipsea: practică aplicată, cu exemple variate, de la calcule directe până la probleme cu context real. Vei vedea cum c.m.m.d.c. apare în situații concrete — împărțiri echitabile, reduceri de fracții, grupări optime — și vei exersa metoda descompunerii în factori primi până când devine reflexă. Dacă până acum ai rezolvat mecanic și nu erai sigur de răspuns, după această lecție vei ști exact când ai calculat corect și de ce.

Ce vei învăța în această lecție

Vei ști să aplici metoda descompunerii în factori primi pentru a calcula c.m.m.d.c. a două sau mai multe numere naturale.
Vei înțelege cum să identifici factorii comuni cu puterea cea mai mică în descompunerile unor numere date.
Vei ști să rezolvi probleme aplicative în care trebuie să împarți o cantitate în grupuri egale și maxime.
Vei recunoaște greșelile tipice de calcul (confuzia cu c.m.m.m.c., omiterea unui factor comun) și vei ști cum să le eviți.

Exemplu rezolvat

Enunț

Calculează $\gcd(180,\, 252,\, 126)$ , descompunând fiecare număr în factori primi. Scrie rezultatul și verifică-l.

Rezolvare

Descompunem fiecare număr, apoi selectăm factorii comuni la puterea minimă:

180 = 2^2 \cdot 3^2 \cdot 5

252 = 2^2 \cdot 3^2 \cdot 7

126 = 2 \cdot 3^2 \cdot 7

\text{Factori comuni: } 2 \text{ (puterea minimă: } 1\text{)},\quad 3 \text{ (puterea minimă: } 2\text{)}

\gcd(180,\, 252,\, 126) = 2^1 \cdot 3^2 = 2 \cdot 9 = 18

Explicație

Cheia este să iei doar factorii care apar în toate descompunerile, la puterea cea mai mică. Factorul $5$ apare doar la $180$ , iar $7$ doar la $252$ și $126$ — deci nu intră în calcul. Factorul $2$ apare în toate trei, dar cu puterea minimă $1$ (la $126$ ), iar $3^2$ apare în toate — acesta este rezultatul final: $18$ .

Idei cheie de reținut

C.m.m.d.c. se formează doar din factorii primi comuni tuturor numerelor, fiecare la puterea cea mai mică din descompuneri.
Dacă două numere nu au niciun factor prim comun, c.m.m.d.c.-ul lor este $1$ (numerele se numesc prime între ele).
Într-o problemă aplicativă, „cel mai mare număr de grupuri egale” sau „cea mai mare bucată egală” înseamnă aproape întotdeauna că trebuie calculat c.m.m.d.c.

Întrebări frecvente

Cum știu dacă la o problemă trebuie c.m.m.d.c. și nu c.m.m.m.c.?

Simplu: dacă problema cere ceva „cât mai mare” și vorbește despre împărțit, grupat sau distribuit în mod egal, gândește-te la c.m.m.d.c. Dacă cere ceva „cât mai mic” și vorbește despre a potrivi, a sincroniza sau a afla primul moment comun, atunci e c.m.m.m.c. Cuvintele din enunț sunt cele mai bune indicii.

De ce iau puterea cea mai mică și nu cea mai mare la factori comuni?

Pentru că vrei ca rezultatul să dividă toate numerele. Dacă ai $2^1$ la un număr și $2^3$ la altul, $2^3$ nu divide primul număr — deci nu poate fi în c.m.m.d.c. Puterea minimă garantează că factorul respectiv „încape” în fiecare dintre numere fără rest.

Ce fac dacă am greșit descompunerea și rezultatul nu se verifică?

Verificarea e salvatoarea ta: împarte fiecare număr la rezultatul obținut și dacă nu iese exact, ai o greșeală în descompunere. Recomand să verifici împărțirile la $2, 3, 5, 7$ pas cu pas, nu „din ochi”. Greșeala apare cel mai des când uiți să împarți de mai multe ori la același factor prim.

Înapoi la Matematică Clasa a VI-a — toate lecțiile

Vrei acces la toate lecțiile?

Lecții video structurate pe capitole, cu exerciții, teste și jocuri

Abonează-te acum — 5 lei prima lună