Română Clasa a VIII-a

13. Completiva indirectă (CI).

Lecție susținută de prof. Augustin Manta

Completiva indirectă e propoziția subordonată care ține locul unui complement indirect: completează sensul unui verb, al unei locuțiuni verbale sau al unui adjectiv din regentă și răspunde la întrebarea complementului indirect, cui? (cazul dativ). O folosești fără să știi, de fiecare dată când spui „Am mulțumit cui m-a ajutat.” sau „Bunica dă prăjituri oricui îi trece pragul.” La școală apare la analiza sintactică și la exercițiile cu fraze. Dacă o confunzi cu completiva directă sau cu construcția „celui care”, analiza îți iese greșit. Merită s-o înveți bine: are o singură întrebare și puține elemente de relație.

Ce vei învăța în această lecție

  • Vei ști să recunoști completiva indirectă după întrebarea complementului indirect, cui?
  • Vei ști să identifici elementul regent al completivei indirecte (verbul, locuțiunea verbală sau adjectivul care cere dativul).
  • Vei ști să deosebești completiva indirectă de completiva directă și de construcția „celui care” urmată de o atributivă.
  • Vei ști să construiești corect fraze în care completiva indirectă este introdusă prin pronumele relativ cui sau prin pronumele nehotărât oricui.

Cum arată în practică

Structura

Completiva indirectă apare într-o frază și depinde de un regent care cere dativul: un verb (a da, a oferi, a trimite, a spune, a povesti, a mulțumi etc.), o locuțiune verbală (a da crezare) sau un adjectiv (recunoscător). Se introduce prin pronumele relativ cui sau prin pronumele nehotărât oricui. În regentă apare adesea un pronume personal în dativ care o anunță sau o reia: „Îi mulțumesc cui m-a ajutat.” Pași de identificare: (1) găsești regentul; (2) pui întrebarea complementului indirect, cui?; (3) dacă răspunsul este chiar propoziția subordonată, ai o completivă indirectă. Exemplu: „Am mulțumit / cui m-a ajutat.” → cui m-a ajutat răspunde la cui am mulțumit?

De reținut

1. Întotdeauna pornești de la regent și pui întrebarea cui?. Dacă subordonata nu răspunde la cui?, nu e completivă indirectă. 2. Completiva indirectă nu răspunde la ce? sau pe cine? (acelea sunt întrebările completivei directe) și nici la întrebări cu prepoziție, ca la ce? sau despre ce? (acelea arată completiva prepozițională). 3. Elementul regent este mereu în propoziția principală sau într-o altă subordonată, niciodată în propoziția completivei înseși.

Greșeli frecvente

  • Confuzia cu completiva directă: verbe ca a da, a spune, a povesti, a explica pot avea și complement direct, și complement indirect, iar elevii pun doar întrebarea „ce?”. Corecție: pune ambele întrebări. „Am povestit ce am văzut.” răspunde la ce am povestit? (completivă directă); „Am povestit cui m-a ascultat.” răspunde la cui am povestit? (completivă indirectă).
  • Subordonate numite greșit „indirecte”: „Mă gândesc la ce mi-ai spus.”, „Mă gândesc că plec mâine.” și „M-a întrebat dacă vin.” nu conțin completive indirecte. Corecție: pune întrebarea. La ce mă gândesc? are prepoziție, deci primele două subordonate sunt completive prepoziționale; ce m-a întrebat? arată o completivă directă. Doar întrebarea cui? arată o completivă indirectă.
  • Capcana „celui care”: în „Dau premiul celui care a câștigat.”, complementul indirect este pronumele demonstrativ celui, iar care a câștigat este o atributivă pe lângă el. Corecție: doar în „Dau premiul cui a câștigat.” subordonata ține locul complementului indirect și este completivă indirectă.
  • Greșeala de regent: elevii uită să precizeze elementul regent când fac analiza. Corecție: mereu scrieți „CI față de verbul/adjectivul X din propoziția Y” — fără regent, analiza e incompletă.

Întrebări frecvente

Cum știu dacă e completivă indirectă sau completivă directă?

Pune întrebarea regentului. Completiva indirectă răspunde la cui? și ține locul unui complement indirect în dativ: „Am trimis o felicitare cui mi-a scris.” (cui am trimis o felicitare?). Completiva directă răspunde la ce? sau pe cine?: „Am trimis ce am scris.” (ce am trimis?). Același verb poate avea amândouă subordonatele, deci decide întrebarea, nu verbul.

Poate completiva indirectă să fie introdusă și prin „dacă”?

Nu. În „M-a întrebat dacă vin.”, dacă vin răspunde la ce m-a întrebat?, deci este completivă directă. Completiva indirectă este introdusă prin forme de dativ: pronumele relativ cui sau pronumele nehotărât oricui. Dacă subordonata începe cu că, să sau dacă, aproape sigur nu este completivă indirectă. Contează întrebarea: doar cui? arată o completivă indirectă.

La ce verbe apare cel mai des completiva indirectă?

Cel mai des o găsești după verbe care cer dativul: a da, a oferi, a trimite, a spune, a povesti, a explica, a mulțumi, a zâmbi. Toate pot avea un complement indirect care răspunde la cui?. Apare și după locuțiuni verbale (a da crezare) sau adjective (recunoscător). Când transformi complementul indirect într-o propoziție, obții completiva indirectă: „Am dat mingea fratelui.” devine „Am dat mingea cui o cerea.”

Exersează cu fișa de lucru: Completiva indirectă (CI) — fișă de lucru — temă printabilă, cu rezolvări separate.