Română Clasa a VIII-a
13. Completiva indirectă (CI).
Completiva indirectă e propoziția care completează sensul unui verb sau adjectiv din propoziția principală, răspunzând la întrebările unui complement indirect: cui?, despre cine?, despre ce?, de cine?, de ce?, la ce? și altele. O folosești fără să știi, de fiecare dată când spui „Mă gândesc că mâine e liber” sau „M-a întrebat dacă vin”. La școală apare la analiză sintactică și la exerciții cu fraze. Dacă o confunzi cu subiectiva sau cu completiva directă, analiza îți iese greșit. Merită s-o înveți bine — nu e complicată, are logica ei clară.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să recunoști completiva indirectă după întrebările specifice complementului indirect.
- Vei ști să identifici elementul regent al completivei indirecte (verbul sau adjectivul pe care îl completează).
- Vei ști să deosebești completiva indirectă de completiva directă și de subiectivă.
- Vei ști să construiești corect fraze în care completiva indirectă este introdusă prin conjuncții sau pronume relative.
Cum arată în practică
Structura
Completiva indirectă apare într-o frază și depinde de un verb regent (a se gândi, a vorbi, a se bucura, a întreba etc.) sau de un adjectiv (sigur, convins, mulțumit). Se introduce prin: conjuncțiile că, să, dacă sau prin pronume/adjective relative (cine, ce, care, câți). Pași de identificare: (1) găsești verbul regent; (2) pui întrebarea complementului indirect — despre ce? la ce? de ce? cui?; (3) răspunsul este chiar propoziția subordonată = completiva indirectă. Exemplu: „Mă gândesc / că plec mâine.” → că plec mâine răspunde la la ce mă gândesc?
De reținut
1. Întotdeauna pornești de la verbul regent și pui întrebarea complementului indirect — dacă nu găsești un complement indirect la locul ei, nu e completivă indirectă. 2. Completiva indirectă nu răspunde la ce? (aceea e completiva directă) și nici la cine?/ce? ca subiect. 3. Elementul regent este mereu în propoziția principală sau într-o altă subordonată, niciodată în propoziția completivei înseși.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu completiva directă: elevii pun întrebarea „ce?” și declară orice subordonată drept completivă directă. Corecție: verifică dacă verbul regent acceptă complement direct — verbele reflexive ca a se gândi, a se bucura cer complement indirect, nu direct.
- Confuzia cu subiectiva: „Mi se pare că ai dreptate” — unii zic că e subiectivă. Corecție: pune întrebarea — ce mi se pare? → subiectivă; despre ce vorbesc? sau la ce mă gândesc? → completivă indirectă. Cheia e întrebarea corectă.
- Greșeala de regent: elevii uită să precizeze elementul regent când fac analiza. Corecție: mereu scrieți „CI față de verbul/adjectivul X din propoziția Y” — fără regent, analiza e incompletă.
Întrebări frecvente
Cum știu dacă e completivă indirectă sau completivă directă?
Uită-te la verbul regent. Dacă e un verb reflexiv cu prepoziție (a se gândi la, a se bucura de, a vorbi despre), completiva e indirectă. Dacă verbul cere un obiect direct fără prepoziție (a vedea, a auzi, a spune), e completivă directă. Întrebarea pe care o pui trebuie să fie a complementului indirect, nu „ce?”.
Poate completiva indirectă să fie introdusă și prin „dacă”?
Da, absolut. „M-a întrebat dacă vin” — dacă vin este completivă indirectă față de a întrebat, răspunzând la despre ce m-a întrebat? Conjuncția „dacă” introduce adesea propoziții interogative indirecte, iar acestea pot fi completive indirecte. Nu te lăsa păcălit de forma conjuncției — contează întrebarea și verbul regent.
La ce verbe apare cel mai des completiva indirectă?
Cel mai des o găsești după verbe ca: a se gândi, a se bucura, a se teme, a vorbi, a se mira, a se îndoi, a ține. Toate cer în mod natural un complement indirect. Când transformi complementul indirect simplu într-o propoziție întreagă, obții exact completiva indirectă. Simplu: unde punea un substantiv cu prepoziție, acum pune o propoziție.
Vrei acces la toate lecțiile?
Lecții video structurate pe capitole, cu exerciții, teste și jocuri
Abonează-te acum — 5 lei prima lună