CUVÂNTUL, ce este și cum îl recunoști - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. Forma este șirul de litere și de sunete: p-ă-d-u-r-e.
2. Sensul este înțelesul pe care îl are această formă: o întindere mare de teren acoperită cu copaci.
3. Cele două nu se pot despărți: dacă schimbi o literă („p-ă-d-u-r-i”), se schimbă și forma (devine plural), deși sensul rămâne legat de aceeași idee.

Răspuns: Forma: p-ă-d-u-r-e (șirul de litere/sunete). Sensul: întindere mare de teren acoperită cu copaci.

1. Compari mai întâi prima literă a fiecărui cuvânt: a (avion), b (bancă), c (carte), m (măr), p (pădure), z (zână).
2. Așezi literele în ordinea din alfabet: a, b, c, m, p, z.
3. Scrii cuvintele în această ordine.

Răspuns: avion, bancă, carte, măr, pădure, zână.

1. O literă sau un sunet, luate separat, nu au niciun înțeles: sunt doar semne sau sunete.
2. Un cuvânt este o formă (din litere sau sunete) care are un înțeles propriu.
3. Verificăm fiecare variantă: a) și c) nu au sens; b) și d) au sens.

Răspuns: Au sens de sine stătător doar cuvintele: b) „masă” și d) „școală”. Litera „m” și sunetul „ș” nu au sens singure.

1. a) La capră, „corn” este formațiunea osoasă, ascuțită, de pe cap.
2. b) La brutărie, „corn” este produsul de panificație în formă de semilună.
3. c) La munte, „cornul” este vârful ascuțit al muntelui.
4. Toate cele trei sensuri au în comun forma ascuțită și încovoiată: de aceea rămân sensuri ale aceluiași cuvânt, nu cuvinte diferite.

Răspuns: a) formațiune osoasă, ascuțită, de pe capul animalului; b) produs de panificație în formă de semilună; c) vârful ascuțit al muntelui.

1. Sensurile sunt numerotate în articol: 1. și 2., deci cuvântul are două sensuri.
2. Sensul 1 se folosește despre persoane sau lucruri iubite: alcătuim o propoziție în care „drag” arată că cineva este iubit.
3. Sensul 2 este cel adverbial, folosit cu alt înțeles („a vorbit drag”, adică cu afecțiune), diferit de sensul 1.

Răspuns: Cuvântul „drag” are 2 sensuri. Propoziție cu sensul 1, de exemplu: „Bunicul este cel mai drag om din viața mea.”

1. Ne gândim la două situații reale în care folosim cuvântul „coadă”.
2. Un sens: partea din spate a unui animal.
3. Alt sens: șirul de oameni care așteaptă la rând.

Răspuns: De exemplu: „Câinele dădea din coadă de bucurie.” și „Am stat la coadă la casă de marcat.” Se acceptă orice pereche de propoziții cu sensuri diferite.

1. a) O literă nu are sens de sine stătător, deci nu este un cuvânt, indiferent dacă are sau nu un sunet.
2. b) Dicționarul așază cuvintele în ordine alfabetică, nu în ordinea în care ne vin în minte.
3. c) Ordinea din dicționar depinde de litere, nu de lungimea cuvântului: „c” vine înaintea lui „m”, deci „carte” vine înaintea lui „măr”.

Răspuns: a) o literă nu este un cuvânt, nu are sens de sine stătător; b) ordinea e alfabetică, nu după cum ne vin în minte; c) „carte” vine înaintea lui „măr”, pentru că „c” e înaintea lui „m” în alfabet, nu pentru că e mai scurt.

1. Vocabularul activ cuprinde cuvintele pe care o persoană le folosește ea însăși, în vorbire sau în scris.
2. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care o persoană le înțelege când le citește sau le aude, dar nu le folosește.
3. Ana înțelege cuvântul, dar nu îl folosește: face parte din vocabularul ei pasiv.

Răspuns: „Candoare” face parte din vocabularul pasiv al Anei: ea îl înțelege, dar nu îl folosește încă în vorbire.