de Echipa Școala Virtuală14 aprilie 2026
Complementul prepozițional: cum îl recunoști + exerciții
„Mă gândesc la tine” — ai spus asta de o mie de ori. Dar dacă te-ar întreba cineva ce parte de propoziție e la tine, ai ști să răspunzi? Mulți elevi scriu la teză „complement indirect” sau, mai îndrăzneț, „atribut prepozițional”, și pierd puncte fix acolo unde nu se așteptau. Complementul prepozițional e unul dintre cele mai frecvente părți de propoziție în română și, tocmai de aceea, unul dintre cele mai des greșite la analiză. Vestea bună: odată ce înțelegi ce întrebare îi pui și de ce există această categorie, îl recunoști aproape instantaneu. Hai să vedem cum funcționează, cu exemple reale din texte pe care le știi deja.
📌 Ce vei învăța
- Ce este complementul prepozițional și de ce există această parte de propoziție
- Cum îl deosebești de complementul indirect și de atribut
- Greșelile clasice de la teze și cum le eviți
Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?
Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul — într-un singur abonament.
Abonează-te — 5 lei prima lună →Ce este, de fapt, complementul prepozițional?
Verbele din română nu sunt toate la fel de „independente”. Unele cer după ele o prepoziție obligatorie — nu poți să le scoți fără să distrugi sensul. Spui mă gândesc la, nu mă gândesc ceva. Spui depind de, nu depind ceva. Prepoziția face parte din „personalitatea” verbului. Complementul prepozițional e tocmai acea completare a unui verb (sau adjectiv) care se construiește obligatoriu cu o prepoziție — nu pentru că vrem noi să decorăm propoziția, ci pentru că verbul o cere. Asta îl diferențiază de alte complemente: nu poți elimina prepoziția sau înlocui construcția cu un substantiv simplu fără prepoziție. Întrebările pe care i le pui sunt: despre cine? despre ce? la cine? la ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? — și răspunsul vine cu prepoziție cu tot.
💡 Regula
Complementul prepozițional completează un verb sau un adjectiv care impune obligatoriu o prepoziție. Se identifică prin întrebările despre cine? despre ce? la cine? la ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? și nu poate apărea fără prepoziție fără a strica înțelesul.
Exemplu din text
📝 Propoziție
„Harap-Alb se temea de Spânul cel viclean.” (adaptat după Ion Creangă, Harap-Alb)
✅ Analiză
Verbul a se teme nu funcționează fără prepoziția de — nu poți spune „Harap-Alb se temea Spânul”. Întrebăm: se temea de cine? → de Spânul cel viclean. Răspunsul e un grup nominal introdus obligatoriu de prepoziția de, deci avem complement prepozițional. Atenție: cel viclean este atribut adjectival pe lângă Spânul, nu parte separată a complementului.
Un alt exemplu, tot cu un verb de sentiment:
📝 Propoziție
„Visez la zile liniștite și la nopți senine.”
✅ Analiză
Verbul a visa (cu sensul „a-și dori, a se gândi”) cere prepoziția la. Întrebăm: visez la ce? → la zile liniștite. Complement prepozițional. Dacă cineva ar scrie „Visez zile liniștite”, construcția și-ar pierde sensul specific — tocmai de aceea prepoziția e obligatorie, nu decorativă.
Iată și câteva propoziții construite cu verbe frecvente care cer complement prepozițional:
- Ea se bucură de fiecare victorie. (se bucură de ce?)
- Mă interesez de situația lui. (mă interesez de ce?)
- Vorbeam despre vacanță toată ziua. (vorbeam despre ce?)
- Este mândru de rezultatele sale. (mândru de ce? — adjectiv care cere prepoziție)
Greșeli frecvente la teze
❌ Greșeala 1: Se confundă complementul prepozițional cu complementul indirect. Elevii scriu „complement indirect” la orice complement care are prepoziție.
✅ Corect: Complementul indirect răspunde la întrebările cui? și apare de obicei cu dativul, fără prepoziție (ex: i-am dat fratelui). Complementul prepozițional răspunde la despre ce? la ce? de cine? și are prepoziție obligatorie cerută de verb. Sunt categorii diferite — nu le înlocui una cu alta.
❌ Greșeala 2: Se confundă complementul prepozițional cu atributul prepozițional. De exemplu, în „cartea despre natură”, despre natură pare tot complement prepozițional.
✅ Corect: Atributul prepozițional determină un substantiv (cartea — care carte? despre natură). Complementul prepozițional determină un verb sau adjectiv (vorbesc despre natură — vorbesc despre ce?). Întreabă-te: ce cuvânt determină grupul cu prepoziție? Un substantiv → atribut. Un verb sau adjectiv → complement prepozițional.
❌ Greșeala 3: Se uită că și adjectivele pot cere complement prepozițional. Elevii analizează „Era sigur de răspuns” și spun că de răspuns e complement al verbului era.
✅ Corect: De răspuns completează adjectivul sigur, nu verbul era. Întrebarea e: sigur de ce?. Complementul prepozițional poate depinde și de adjective ca sigur, mândru, bucuros, fericit, interesat — și asta apare frecvent la teze.
Exerciții rezolvate
Încearcă întâi să rezolvi singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea și compară pașii.
Exercițiul 1. Identifică complementul prepozițional în propozițiile de mai jos:
- a) Copiii se joacă cu mingea în curte.
- b) Profesorul vorbea despre poezia lui Eminescu.
- c) Ion se gândea la mama lui.
- d) Era fericit de nota primită.
Vezi rezolvarea pas cu pas
La fiecare propoziție facem aceiași trei pași: găsim verbul (sau adjectivul) regent, punem întrebarea cu prepoziție și verificăm dacă prepoziția e cerută obligatoriu de regent.
- a) Regentul este verbul se joacă. Întrebăm: se joacă cu ce? Răspuns: cu mingea, deci complement prepozițional. Atenție: în curte răspunde la unde?, deci este complement circumstanțial de loc, nu prepozițional.
- b) Regentul este verbul vorbea, care cere prepoziția despre. Întrebăm: vorbea despre ce? Răspuns: despre poezia lui Eminescu, grupul întreg, cu prepoziție cu tot.
- c) Regentul este verbul se gândea: nu poți spune se gândea mama, prepoziția la e obligatorie. Întrebăm: se gândea la cine? Răspuns: la mama lui.
- d) Aici regentul nu e verb, ci adjectivul fericit, care se construiește cu de. Întrebăm: fericit de ce? Răspuns: de nota primită. Complementul prepozițional poate determina și un adjectiv, nu doar un verb.
Răspuns: a) cu mingea; b) despre poezia lui Eminescu; c) la mama lui; d) de nota primită.
Exercițiul 2. Corectează analiza greșită: în propoziția Mă interesez de situație, un elev a scris că de situație este complement indirect. Explică de ce e greșit și spune care e analiza corectă.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1. Găsim verbul regent: mă interesez (verbul a se interesa).
Pasul 2. Verificăm prepoziția: a se interesa nu funcționează fără de. Nu poți spune mă interesez situația, deci prepoziția e impusă de verb, nu aleasă liber.
Pasul 3. Punem întrebarea: mă interesez de ce? Răspunsul vine cu prepoziție cu tot: de situație.
De ce nu e complement indirect: complementul indirect răspunde la întrebarea cui? și stă în cazul dativ, fără prepoziție obligatorie (de exemplu: îi dau Mariei). Aici avem grup cu prepoziție cerută de verb, deci alt tip de complement.
Răspuns: de situație este complement prepozițional, pentru că verbul a se interesa cere obligatoriu prepoziția de, iar întrebarea este de ce?, nu cui?
Exercițiul 3. Atribut sau complement prepozițional? Alege varianta corectă:
- a) Gândul la casă îl tulbura.
- b) Se gândea la casă în fiecare seară.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Grupul la casă e identic în ambele propoziții, deci singurul lucru care contează este ce cuvânt determină. Asta e regula de aur: atributul determină un substantiv, complementul determină un verb.
a) Ne întrebăm: care gând? Gândul la casă. Grupul lămurește substantivul gândul, nu verbul tulbura (nu are sens întrebarea tulbura la ce?). Determină un substantiv, deci este atribut prepozițional.
b) Aici întrebarea corectă pleacă de la verb: se gândea la ce? Răspuns: la casă. Verbul a se gândi cere obligatoriu prepoziția la, deci grupul determină verbul și este complement prepozițional.
Răspuns: a) atribut prepozițional (determină substantivul gândul); b) complement prepozițional (determină verbul se gândea).
Exercițiul 4. Construiește câte o propoziție în care verbele de mai jos să aibă complement prepozițional: a depinde, a se ocupa, a renunța.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1. Aflăm ce prepoziție cere fiecare verb: a depinde cere de, a se ocupa cere de, a renunța cere la. Testul: fără prepoziție, construcția se strică (depind tine, renunț competiția nu au sens).
Pasul 2. Construim propoziții simple în care grupul cu prepoziție răspunde la întrebarea pusă verbului (depinde de cine?, se ocupă de ce?, renunță la ce?).
Pasul 3. Verificăm: în fiecare propoziție, grupul subliniat vine cu prepoziția cerută de verb, deci este complement prepozițional.
Răspuns: exemple posibile: Totul depinde de tine. / Maria se ocupă de pregătirea lecției. / Andrei a renunțat la competiție. (Orice propoziție corectă cu aceste prepoziții este acceptată.)
Exercițiul 5. Provocare: în propoziția Bunicul își amintește de vacanțele copilăriei și le povestește nepoților despre ele, identifică cele două complemente prepoziționale și explică de ce nepoților nu este complement prepozițional.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1. Găsim verbele regente: își amintește și povestește.
Pasul 2. Verbul a-și aminti cere prepoziția de. Întrebăm: își amintește de ce? Răspuns: de vacanțele copilăriei, primul complement prepozițional.
Pasul 3. Verbul a povesti se construiește aici cu despre. Întrebăm: povestește despre ce? Răspuns: despre ele, al doilea complement prepozițional (poate fi exprimat și prin pronume, nu doar prin substantiv).
Pasul 4. Cuvântul nepoților răspunde la întrebarea cui povestește?, stă în cazul dativ și nu are nicio prepoziție. Deci este complement indirect, exact tipul cu care complementul prepozițional se confundă cel mai des.
Răspuns: complementele prepoziționale sunt de vacanțele copilăriei și despre ele; nepoților este complement indirect în dativ (întrebarea cui?, fără prepoziție).
Întrebări frecvente
Vezi și lecția video: explicația completă, pas cu pas, în 14. Complementul prepozițional..
Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →
