PROPOZIȚIA ATRIBUTIVĂ: regentul substantiv, elemente de relație și virgula - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. a) Predicatele: „sunt” și „am cumpărat”. Care pantofi? „pe care i-am cumpărat ieri”. Regentul: substantivul „pantofii”.
2. b) Predicatele: „are” și „locuiește”. Care sat? „unde locuiește bunica”. Regentul: substantivul „satul”.
3. c) Predicatele: „a venit” și „putem face”. Ce idee? „că putem face o expoziție”. Regentul: substantivul „ideea”.
4. d) Predicatele: „amintesc” și „am primit”. Care zi? „când am primit primul premiu”. Regentul: substantivul „ziua”, nu verbul.

Răspuns: a) „pe care i-am cumpărat ieri”, determină „pantofii”; b) „unde locuiește bunica”, determină „satul”; c) „că putem face o expoziție”, determină „ideea”; d) „când am primit primul premiu”, determină „ziua”.

1. a) „care” ține locul substantivului „colegul” și este precedat de prepoziția „cu”: pronume relativ.
2. b) „cum” arată modul, fără să țină locul unui substantiv: adverb relativ.
3. c) „că” doar leagă propozițiile, fără funcție în subordonată: conjuncție subordonatoare.
4. d) „al cărei” este forma de genitiv a pronumelui relativ „care”: „cărei” trimite la „fetița” (feminin), iar „al” se acordă cu „cățel” (masculin). Pronume relativ.

Răspuns: a) „care” (cu prepoziția „cu”), pronume relativ; b) „cum”, adverb relativ; c) „că”, conjuncție subordonatoare; d) „al cărei”, pronume relativ (genitivul lui „care”).

1. Păstrez substantivul regent și pun după el o propoziție care spune același lucru, cu un verb la mod personal.
2. a) „rătăcit” vine de la „a se rătăci”: „Am găsit un cățel care se rătăcise.”
3. b) „bunicilor mei” răspunde la „a cui casă?”. O transform cu „care” și un verb de posesie: „Casa pe care o au bunicii mei are o grădină mare.”
4. c) „de aventuri” arată felul filmului: „Mi-a plăcut filmul care povestea aventurile unor exploratori.”
5. Verific: care cățel? care casă? ce fel de film? Toate subordonatele răspund de la substantivul regent.

Răspuns: a) „Am găsit un cățel care se rătăcise.” b) „Casa pe care o au bunicii mei are o grădină mare.” c) „Mi-a plăcut filmul care povestea aventurile unor exploratori.” (se acceptă orice variantă corectă)

1. Mă întreb: fără subordonată, știu despre cine sau despre ce e vorba? Dacă da, subordonata doar explică și primește virgule.
2. a) „Ioana” este un nume propriu, deci persoana e deja identificată. Subordonata adaugă o informație: explicativă, între virgule.
3. b) Fără subordonată, „Elevii au adus scutire” ar însemna toți elevii. Subordonata îi alege doar pe cei care au lipsit: determinativă, fără virgule.
4. c) Orice om are o singură mamă, deci persoana este deja identificată; meseria ei este o informație în plus: explicativă, între virgule.
5. d) Subordonata arată care copac trebuie tăiat, dintre toți: determinativă, fără virgule.

Răspuns: a) explicativă: „Ioana, care a lipsit ieri, a adus scutire.”; b) determinativă, fără virgule; c) explicativă: „Mama mea, care este medic, lucrează uneori noaptea.”; d) determinativă, fără virgule.

1. Caut cuvântul de care depinde subordonata. Substantiv: atributivă. Verb: completivă directă.
2. a) Subordonata depinde de verbul „știu” (știu ce?): completivă directă.
3. b) Aceeași propoziție, „că ai câștigat”, depinde acum de substantivul „vestea” (ce veste?): atributivă.
4. c) Depinde de verbul „am citit” (am citit ce?): completivă directă.
5. d) Depinde de substantivul „mesajul” (care mesaj?): atributivă.

Răspuns: a) completivă directă; b) atributivă; c) completivă directă; d) atributivă. Același element de relație poate introduce subordonate diferite; decide regentul.

1. Pun întrebarea de la verbul din subordonată, nu de la verbul din regentă.
2. a) Cine ne predă istoria? „care”: subiect, în nominativ.
3. b) Pe cine admir? „pe care”: complement direct, în acuzativ, dublat de pronumele „îl”.
4. c) Cui i-am dat lucrarea? „căruia”: complement indirect, în dativ, dublat de pronumele „i-”.
5. d) Despre cine vorbim? „despre care”: complement prepozițional, în acuzativ, cu prepoziția „despre”.

Răspuns: a) subiect, nominativ; b) complement direct, acuzativ; c) complement indirect, dativ; d) complement prepozițional, acuzativ.

1. a) Forma de dativ a lui „care” este „căruia” (masculin) sau „căreia” (feminin). Aleg un verb din subordonată care cere dativ: „Prietena căreia i-am trimis scrisoarea mi-a răspuns repede.”
2. b) „unde” trebuie să depindă de un substantiv care numește un loc, nu de un verb: „Orașul unde s-a născut mama e lângă munte.”
3. c) Aleg un substantiv care exprimă o dorință sau o intenție: „Dorința lui să ajungă pilot nu s-a schimbat niciodată.”
4. d) Numele propriu identifică deja persoana, deci subordonata doar explică și stă între virgule: „Tudor, care joacă șah de la șase ani, a câștigat turneul.”

Răspuns: De exemplu: a) „Prietena căreia i-am trimis scrisoarea mi-a răspuns repede.” b) „Orașul unde s-a născut mama e lângă munte.” c) „Dorința lui să ajungă pilot nu s-a schimbat niciodată.” d) „Tudor, care joacă șah de la șase ani, a câștigat turneul.” Se acceptă orice fraze corecte care respectă cerințele.

1. a) Caut subordonatele care depind de substantive: „unde am petrecut vacanța” (care tabără?) determină „tabăra”; „în care ne scăldam zilnic” (care lac?) determină „lac”; „care se temea de apă” determină „Radu”.
2. b) „Radu” este un nume propriu, deci persoana e deja identificată. Subordonata adaugă o informație în plus: este atributivă explicativă și se izolează prin virgule.
3. c) Cine se temea de apă? „care”: subiect, în cazul nominativ.
4. d) Predicatele sunt „avea”, „am petrecut”, „ne scăldam”, „se temea” și „a învățat”: cinci propoziții. Principalele sunt „Tabăra avea un lac” și „iar Radu a învățat acolo înotul”, legate prin conjuncția „iar”: raport de coordonare adversativă.

Răspuns: a) „unde am petrecut vacanța” (determină „tabăra”), „în care ne scăldam zilnic” (determină „lac”), „care se temea de apă” (determină „Radu”); b) este atributivă explicativă, pe lângă un nume propriu; c) subiect, nominativ; d) cinci propoziții; principalele sunt în raport de coordonare adversativă, prin „iar”.