TEXTUL DESCRIPTIV LITERAR ÎN VERSURI, ce este - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. a) Fragmentul înfățișează o imagine (iarba, fluturii) într-un singur moment, fără acțiune care duce undeva. Este un text descriptiv.
2. b) Fragmentul are trei fapte, unul după altul, cu un personaj care acționează: a plecat, a cules, s-a întors. Este un text narativ.

Răspuns: a) descriptiv, pentru că înfățișează o imagine, nu o acțiune; b) narativ, pentru că are o succesiune de fapte.

1. Verbele sunt: „plutesc”, „adie”, „cad”, „tac”, „vine”.
2. Toate sunt la timpul prezent (persoana a III-a): arată o stare care se petrece acum, nu un fapt încheiat.
3. Prezentul e potrivit pentru descriere, pentru că lasă impresia că tabloul se vede chiar în clipa citirii.

Răspuns: Verbele „plutesc”, „adie”, „cad”, „tac”, „vine” sunt la timpul prezent.

1. a) „albă și strălucitoare” sunt însușiri pe care le vezi: imagine vizuală.
2. b) „șuieră” este un sunet: imagine auditivă.
3. c) „mușcă” descrie o senzație pe piele: imagine tactilă (de pipăit).

Răspuns: a) vizuală; b) auditivă; c) tactilă.

1. Eliminăm acțiunile („au intrat”, „au văzut”, „s-au bucurat”) pentru că arată o succesiune de fapte, specifică textului narativ.
2. Păstrăm doar locul și alegem însușiri ale lui: zăpada, copacii, tăcerea.
3. Punem verbele la prezent, ca să arătăm o stare, nu un eveniment: „Pădurea doarme sub zăpadă. Crengile-s albe și grele. Tăcerea e deasă, ca o pătură.”

Răspuns: De exemplu: „Pădurea doarme sub zăpadă, crengile-s albe și grele, iar tăcerea e deasă, ca o pătură.” Se acceptă orice variantă fără acțiune, la timpul prezent.

1. Locul descris este satul, iarna, acoperit de zăpadă („omăt”).
2. Căutăm cuvinte care sugerează liniște: „doarme” (verb care sugerează odihnă, nu mișcare), „urcă drept și-ncet” (mișcare lentă, fără zgomot), „tăcute” (spune direct liniștea).
3. Toate cele trei detalii lucrează împreună ca să creeze o atmosferă calmă, fără nicio acțiune bruscă.

Răspuns: Locul este satul, iarna. Detaliile care sugerează liniște: „doarme”, „urcă drept și-ncet”, „tăcute”.

1. Textul descriptiv nu urmărește o poveste, ci construiește o imagine, la fel ca un tablou pictat.
2. Valoarea lui stă în alegerea cuvintelor, în imaginile artistice și în figurile de stil, nu în ce se întâmplă.
3. Cititorul „vede”, „aude” sau „simte” locul descris, chiar dacă nimic nu se mișcă în poveste.

Răspuns: De exemplu: „Textul descriptiv nu povestește o întâmplare, ci construiește o imagine, ca un tablou. Valoarea lui vine din felul în care sunt alese cuvintele și imaginile, nu din acțiune.”

1. (1) Nu există nicio acțiune care duce undeva, doar o imagine oprită în timp: este text descriptiv.
2. (2) Verbele „cad”, „tac”, „intră”, „e” (subînțeles la „albă”) sunt la timpul prezent, arătând o stare continuă.
3. (3) „frigul intră pân-la os” este o senzație de pipăit: imaginea tactilă domină, deși apar și elemente vizuale („crengile-s de-argint”).

Răspuns: (1) text descriptiv; (2) verbele sunt la prezent; (3) domină imaginea tactilă, alături de elemente vizuale.

1. Fragmentul A are trei acțiuni, una după alta („a ieșit”, „a privit”, „a intrat”), toate la timpul perfect compus, care arată fapte încheiate: este text narativ.
2. Fragmentul B nu are nicio acțiune, ci doar însușiri ale curții și ale cerului, cu verbe la prezent („stă”) sau subînțelese („curtea-i albă” = curtea este albă): este text descriptiv.
3. Indiciul gramatical: perfectul compus (fapte încheiate, unul după altul) arată narațiune; prezentul, folosit pentru o stare care durează, arată descriere.

Răspuns: Fragmentul A este narativ (verbe la perfect compus, acțiuni în succesiune); fragmentul B este descriptiv (verbe la prezent, fără acțiune, doar însușiri).