CONTACTE CULTURALE: influențe în limba română și textul explicativ - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Pentru fiecare cuvânt, citesc în DEX finalul definiției, unde e trecută originea.
2. „ciorbă”: „Din tc. çorba”, deci din turcă. „prieten”: „Din sl.”, deci din slavă.
3. „oraș”: „Din magh. város”, deci din maghiară. „trandafir”: „Din ngr. triandáfillo”, deci din greacă.
4. „șofer”: „Din fr. chauffeur”, deci din franceză. „laptop”: „Din engl. laptop”, deci din engleză.
5. „cartof”: „Din germ. Kartoffel”, deci din germană. „sfânt”: „Din sl.”, deci din slavă.

Răspuns: ciorbă: turcă; prieten: slavă; oraș: maghiară; trandafir: greacă; șofer: franceză; laptop: engleză; cartof: germană; sfânt: slavă.

1. a) Toate sunt mâncăruri. Prin comerțul cu Imperiul Otoman au venit și felurile de mâncare, iar odată cu ele, numele lor.
2. b) Toate țin de religie. Slavona a fost multă vreme limba slujbelor bisericești și a documentelor, deci cuvintele religioase au intrat pe această cale.
3. c) Toate țin de orașul modern și de modă. În secolul al XIX-lea, orașele românești s-au modernizat după model francez, iar moda pariziană era urmată de cei bogați.
4. d) Toate țin de tehnologie. Calculatoarele și internetul s-au răspândit din lumea vorbitoare de engleză, cu tot cu numele lor.

Răspuns: a) mâncăruri (comerț cu turcii); b) religie (slavona, limba bisericii); c) orașul modern și moda (modelul francez din secolul al XIX-lea); d) tehnologie și internet (influența engleză de azi).

1. a) Caut popoarele sau țările numite: tineri din Moldova și Țara Românească, care studiau la Paris. Contactul este româno-francez.
2. b) Reperul de timp apare chiar în prima propoziție: „În secolul al XIX-lea”.
3. c) Textul enumeră ce au adus tinerii: „cărți, haine, obiceiuri”. Aleg două dintre ele.
4. d) Din teorie știu că „bulevard” și „magazin” vin din franceză. Le găsesc în text la forma de plural: „bulevarde”, „magazine”.

Răspuns: a) cultura română și cultura franceză; b) „În secolul al XIX-lea”; c) de exemplu, haine și obiceiuri (sau cărți); d) „bulevarde” și „magazine”.

1. a) Numărul de cuvinte împrumutate nu schimbă originea unei limbi. Gramatica și cuvintele de bază („apă”, „om”, „pâine”, „frate”) vin din latină, deci româna este o limbă romanică, cu influențe slave.
2. b) Afirmația ignoră faptul că schimbul merge în ambele sensuri. Româna a dat și ea cuvinte vecinilor, de exemplu „brânză”, ajuns în polonă și slovacă. Un text corect spune ce a dat și ce a primit fiecare cultură.
3. c) Sunetul unui cuvânt e doar un indiciu. Concluzia e corectă în acest caz, dar metoda nu e: verificarea se face în DEX, care arată „Din tc. çorba”.

Răspuns: a) Româna este o limbă romanică (latină la bază), cu influențe slave. b) Culturile s-au îmbogățit reciproc; româna a dat și ea cuvinte, de exemplu „brânză”. c) „Ciorbă” vine din turcă, dar asta se confirmă în dicționar, nu după cum sună.

1. Cel mai vechi strat este cel latin, de la care vine însăși limba: „pâine”, din Antichitate.
2. Urmează slavii, în Evul Mediu, când slavona devine limba bisericii: „sfânt”.
3. Apoi turcii, în perioada dominației otomane: „ciorbă”.
4. Franceza vine mai târziu, în secolul al XIX-lea, odată cu modernizarea: „bulevard”.
5. Engleza este influența cea mai nouă, din zilele noastre: „laptop”.

Răspuns: pâine (latină, Antichitatea) → sfânt (slavă, Evul Mediu) → ciorbă (turcă, perioada otomană) → bulevard (franceză, secolul al XIX-lea) → laptop (engleză, astăzi).

1. a) O persoană care folosește două limbi: bilingvism.
2. b) Un cuvânt luat din altă limbă: împrumut lexical. DEX confirmă „Din tc. dolap”.
3. c) Elemente din mai multe culturi se întâlnesc și conviețuiesc în același loc: interferență culturală.
4. d) O cultură lasă o urmă asupra alteia, în modă: influență (franceză).

Răspuns: a) bilingvism; b) împrumut lexical; c) interferență culturală; d) influență.

1. Introducerea prezintă cele două culturi și contextul: timp de câteva secole, Țara Românească și Moldova au fost sub dominația Imperiului Otoman și au făcut comerț intens cu negustorii turci.
2. Cuprinsul arată ce a trecut și de ce, pe domenii: bucătăria („ciorbă”, „sarma”, „baclava”), casa („dulap”, „tavan”, „cerdac”), negoțul și viața socială („bacșiș”, „chibrit”). Explic cauza: comerțul și prezența administrației otomane.
3. Încheierea nu repetă introducerea, ci arată urmele de azi: sarmalele sunt considerate astăzi mâncare tradițională românească, deși numele lor vine din turcă, iar cuvinte ca „dulap” sau „tavan” nu mai sunt simțite ca străine.
4. Verific tonul: neutru, fără „ne-au luat” sau „ne-au dat tot”.

Răspuns: Introducere: românii și turcii, perioada otomană, comerțul. Cuprins: bucătăria (ciorbă, sarma, baclava), casa (dulap, tavan, cerdac), negoțul (bacșiș, chibrit), cu explicarea cauzelor. Încheiere: sarmalele, mâncare tradițională cu nume turcesc; cuvintele turcești nu mai sunt simțite ca străine.

1. A. Caut în text ce „au dus” păstorii: felul lor de a face brânza de oaie și numele acesteia („bryndza”).
2. B. Textul arată un cuvânt românesc ajuns în alte limbi, deci schimbul a mers și dinspre români spre vecini.
3. C. Încheierea nu repetă povestea, ci spune ce a rămas: brânza și numele ei în bucătăria vecinilor. Scriu pe un ton neutru și verific numărul de cuvinte.

Răspuns: A. Felul de a face brânza de oaie și numele ei („bryndza”). B. Textul arată că un cuvânt românesc a trecut în polonă și în slovacă, deci contactul a mers în ambele sensuri. C. Model: „Astăzi, în satele de munte din Polonia și din Slovacia, brânza de oaie poartă încă numele adus de păstorii din Carpați. Un singur cuvânt păstrează amintirea unor drumuri vechi și arată că, în contactele culturale, fiecare popor dă și primește în același timp.” (43 de cuvinte)