VALORILE CULTURII POPULARE, în basme, proverbe și obiceiuri - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VI-a)

1. Observăm gestul: fiul cel mic împarte puținul pe care îl are, deși ar putea păstra totul pentru el.
2. Acest gest arată grijă față de o persoană aflată la nevoie, chiar cu prețul unui sacrificiu personal.

Răspuns: Valoarea transmisă este generozitatea (grija față de cei aflați la nevoie, chiar cu prețul unui sacrificiu personal).

1. a) Este o frază scurtă, memorabilă, care transmite o învățătură. Este un proverb.
2. b) Este o narațiune cu personaje fantastice (zmeul) și o luptă între bine și rău. Este un basm.

Răspuns: a) proverb; b) basm.

1. Identificăm gestul ciobanului: înapoiază banii găsiți, deși ar fi putut să-i păstreze fără urmări.
2. Numim valoarea: cinstea.
3. Legăm valoarea de consecință: cinstea lui este răsplătită prin oferta negustorului. Povestea arată că fapta corectă aduce, la rândul ei, un rezultat bun.

Răspuns: Valoarea este cinstea. Consecința (angajarea și traiul mai bun) arată că fapta corectă este răsplătită, întărind ideea că cinstea are, în cele din urmă, un rezultat pozitiv.

1. Analizăm proverbul: „vorba dulce” înseamnă un mod politicos, blând de a vorbi, iar „aduce mult” sugerează rezultate bune.
2. Numim valoarea: politețea și blândețea în comunicare, care ajută la obținerea unor rezultate mai bune decât duritatea sau nepolitețea.
3. Găsim un exemplu: un elev care cere politicos ajutorul unui coleg are șanse mai mari să fie ajutat decât unul care cere pe un ton poruncitor.

Răspuns: Proverbul transmite valoarea politeții și a blândeții în comunicare. Exemplu: un elev care cere politicos ajutorul e ajutat mai ușor decât unul care cere pe un ton poruncitor.

1. Observăm atitudinea fratelui mare: refuză ajutorul, motivat de grabă, și rămâne fără sprijin la nevoie.
2. Observăm atitudinea fratelui mic: oferă ajutor, fără să ceară nimic în schimb, și primește ajutor la rândul lui.
3. Contrastul dintre cele două urmări (rătăcirea, respectiv găsirea drumului) arată clar consecința fiecărei alegeri.

Răspuns: Contrastul arată valoarea respectului pentru natură și a bunătății dezinteresate: ajutorul oferit unei viețuitoare, fără așteptarea unei răsplăți, se întoarce la nevoie, în timp ce nepăsarea rămâne fără sprijin.

1. Observăm că obiceiul implică mai multe familii din sat, nu doar una: se creează o legătură între toate casele vizitate.
2. Repetarea anuală a obiceiului întărește apartenența la o comunitate și continuitatea tradiției de la o generație la alta.
3. Schimbul (colindul oferit, răsplata primită) arată o relație de reciprocitate: comunitatea se susține prin gesturi mici, repetate.

Răspuns: Obiceiul transmite valoarea comunității și a apartenenței: leagă familiile satului între ele, întărește tradiția prin repetare anuală și arată o relație de reciprocitate între gazde și colindători.

1. Observăm greșeala personajului: refuză cu dispreț să ajute un bătrân, judecându-l după înfățișare, nu după nevoia lui.
2. Consecința (pedeapsa vrăjitorului) arată că fapta a fost greșită, deci textul condamnă acest comportament.
3. Valoarea nu este numită direct, ci reiese prin lipsa ei: lipsa respectului față de cei aflați la nevoie și judecata pripită după aparențe sunt pedepsite.

Răspuns: Este pusă în evidență valoarea respectului față de oricine, indiferent de înfățișare sau statut, și pedepsirea judecății pripite bazate pe aparențe.

1. Alegem o valoare discutată: de exemplu, cinstea (ciobanul care înapoiază banii găsiți).
2. Căutăm o situație actuală în care aceeași valoare este importantă: găsirea unui telefon pierdut de un coleg și înapoierea lui, în loc de a-l păstra.
3. Explicăm legătura: deși contextul e diferit (bani vs. telefon, sat vs. școală), principiul rămâne identic: onestitatea când găsești ceva ce nu-ți aparține.

Răspuns: Afirmația e greșită: valoarea cinstei rămâne actuală, de exemplu atunci când un elev înapoiază un telefon găsit unui coleg, în loc să-l păstreze. Contextul se schimbă, principiul rămâne același.