EXPRIMAREA EMOȚIILOR în texte literare, tehnici și exemple - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. a) Enunțul descrie tremurul mâinilor și oprirea respirației, adică senzații fizice. Tehnica: senzații fizice.
2. b) Enunțul descrie ce face personajul: trântește ghiozdanul, iese fără să vorbească. Tehnica: gesturi și acțiuni.

Răspuns: a) senzații fizice (tremur, respirație); b) gesturi și acțiuni (trântitul ghiozdanului, plecarea fără o vorbă).

1. a) Enunțul numește direct emoția: „era foarte bucuros”. Este exprimare directă.
2. b) Enunțul descrie o acțiune (a sărit, brațele întinse), fără să numească emoția. Este exprimare printr-o tehnică literară (gest).

Răspuns: a) exprimare directă (numește emoția); b) tehnică literară (arată emoția printr-un gest).

1. Ne gândim la ce simte fizic sau ce face o persoană tristă: un nod în gât, privirea în pământ, mersul încet.
2. Alegem una sau două dintre aceste detalii și le formulăm ca acțiune sau senzație, nu ca afirmație directă.

Răspuns: De exemplu: „Elena simțea un nod în gât și privea, tăcută, pe fereastră.” (Se acceptă orice variantă care arată tristețea fără s-o numească direct.)

1. Observăm cuvintele folosite: „plumburiu” (o culoare grea, mohorâtă), „cădeau una câte una” (mișcare lentă, treptată), „în tăcere” (lipsa oricărui sunet).
2. Toate aceste detalii creează o atmosferă apăsătoare, lentă, fără veselie.
3. Emoția sugerată este melancolia sau tristețea, întărită de decorul ales cu grijă de autor.

Răspuns: Descrierea sugerează melancolie sau tristețe: culoarea plumburie, căderea lentă a frunzelor și tăcerea creează o atmosferă apăsătoare, fără să numească direct emoția.

1. a) Propozițiile sunt scurte, tăiate, fără multe detalii. Ritmul rapid sugerează tensiune, grabă, poate frică sau neliniște.
2. b) Propoziția este lungă, cu multe detalii descriptive. Ritmul lent sugerează calm, liniște, poate ușoară melancolie.

Răspuns: a) ritmul rapid (propoziții scurte) sugerează tensiune și grabă; b) ritmul lent (frază lungă, descriptivă) sugerează calm sau melancolie.

1. Observăm elementele din replică: propoziții neterminate, ezitări marcate prin puncte de suspensie, o revenire bruscă asupra propriei idei.
2. Aceste elemente sunt tipice unei vorbiri nesigure, ezitante, care sugerează confuzie, neliniște sau nehotărâre.
3. Legăm observația de tehnica discutată: dialogul poate arăta o emoție prin felul în care e construit, nu prin conținutul lui direct.

Răspuns: Replica sugerează nehotărâre și neliniște, prin ezitările marcate cu puncte de suspensie și prin revenirea bruscă asupra propriei idei, tipice unei vorbiri nesigure.

1. Alegem o senzație fizică potrivită pentru bucurie: o senzație de ușurință, un zâmbet care apare fără voie.
2. Alegem un gest potrivit: alergat, sărit, îmbrățișat pe cineva.
3. Combinăm cele două tehnici în 2-3 propoziții scurte, fără să numim emoția direct.

Răspuns: De exemplu: „Simțea că nu mai are greutate deloc. A alergat spre poartă și și-a îmbrățișat prietenul, râzând fără să se poată opri.” (Se acceptă orice variantă care combină cele două tehnici.)

1. Numărăm tehnicile folosite în același fragment scurt: bătăi de inimă, tremurul mâinilor, lacrimi, decor (cerul întunecat) și o comparație (nodul ca o piatră).
2. Cinci tehnici diferite într-o singură frază fac textul stufos și greu de urmărit, în loc să lase cititorului spațiu să simtă emoția.
3. Propunem o variantă cu doar una sau două tehnici, mai clară.

Răspuns: Fragmentul îngrămădește prea multe tehnici. Variantă mai echilibrată: „Inima îi bătea tare, iar mâinile îi tremurau ușor.” (Se acceptă orice variantă cu cel mult două tehnici.)