PERSONIFICAREA, ce este și cum o recunoști - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Personificarea este figura de stil prin care unui lucru, unui fenomen al naturii sau unei ființe necuvântătoare i se atribuie o însușire sau o acțiune specific omenească: „marea se zbate”, „ceasul obosit bate ora”. Mai jos găsești cum o recunoști, cum o deosebești de comparație și 8 exerciții rezolvate pas cu pas, de la ușor la greu.
Ce este personificarea
Definiție. Personificarea este figura de stil prin care un lucru, un fenomen al naturii sau o ființă necuvântătoare primește o însușire, un gest sau un sentiment pe care în realitate îl are doar omul. Exemple: „marea se zbate”, „vântul se ceartă cu norii”, „ceasul obosit bate ora târzie”.
Personificarea apare cel mai des prin verbe („furtuna urlă”, „corabia se luptă cu valurile”), dar și prin adjective („marea supărată”, „ceasul obosit”) sau prin alte atribute care descriu o stare omenească („cartea uitată își aștepta cititorul”).
Cum recunoști personificarea. Pui întrebarea: poate face asta doar un om (sau o ființă vie), sau se poate întâmpla și în realitate, fără sens omenesc? Dacă acțiunea sau starea e specific omenească (a se supăra, a aștepta, a obosi, a se lupta cu un scop), e personificare. „Câinele latră” nu este personificare, pentru că lătratul e o acțiune firească a câinelui, o ființă vie; „ceasul e obosit” este personificare, pentru că un ceas, obiect neînsuflețit, nu poate obosi cu adevărat.
Personificarea, față de comparație. Cele două figuri se confundă ușor, dar sunt diferite:
- comparația apropie două lucruri diferite printr-un cuvânt de legătură („ca”, „precum”): „marea era ca un animal furios”;
- personificarea nu compară, ci atribuie direct o însușire omenească: „marea era furioasă” sau „marea se zbătea furioasă”, fără „ca”.
Un truc rapid: dacă în propoziție există un cuvânt de legătură ca „ca”, „precum”, „asemenea”, e comparație. Dacă însușirea omenească e atribuită direct, fără cuvânt de legătură, e personificare.
De ce se folosește personificarea. Poeții și scriitorii o folosesc ca să dea viață naturii sau obiectelor, ca să arate o legătură emoțională cu ele și ca să facă descrierea mai apropiată de cititor. O corabie care „se luptă” cu valurile pare mai vie decât o corabie care „este mișcată” de valuri.
Personificarea apare des în descrierile literare în versuri și în proză, dar și în basme, unde animale sau obiecte vorbesc și se comportă ca oamenii.
Exerciții rezolvate : personificarea
Încearcă întâi singur, apoi deschide rezolvarea și compară pașii.
EXERCIȚIUL 1Găsește personificărileușor
Identifică personificările din enunțurile de mai jos:
a) „Vântul se joacă cu frunzele.”
b) „Câinele aleargă după minge.”
c) „Ceasul din turn a obosit și bate rar ora.”
Rezolvare pas cu pas
- a) „se joacă” e o acțiune specific omenească, atribuită vântului: personificare.
- b) „aleargă” e o acțiune firească pentru un câine, o ființă vie: nu este personificare.
- c) „a obosit” e o stare pe care doar o ființă vie o poate avea; ceasul e un obiect: personificare.
Răspuns: a) „vântul se joacă”: personificare; b) nu este personificare; c) „ceasul a obosit”: personificare.
EXERCIȚIUL 2Personificare sau nu?ușor
Precizează dacă enunțurile conțin personificare și explică de ce:
a) „Marea era liniștită.”
b) „Marea dormea liniștită sub cerul senin.”
Rezolvare pas cu pas
- a) „liniștită” descrie starea apei fără mișcare, nu o stare omenească propriu-zisă (o mare poate fi calmă, fizic, fără să „doarmă”): nu este personificare clară.
- b) „dormea” este o acțiune specific omenească (sau de ființă vie), atribuită mării: personificare.
Răspuns: a) nu este personificare; b) „marea dormea” este personificare.
EXERCIȚIUL 3Completează cu o personificareușor
Completează enunțul cu o acțiune sau o însușire omenească, astfel încât să obții o personificare: „Cartea veche, uitată pe raft, .”
Rezolvare pas cu pas
- Căutăm o acțiune sau o stare pe care doar un om (sau o ființă vie) o poate avea: „își amintea”, „aștepta”, „tăcea supărată”.
- Alegem, de exemplu: „își amintea de mâinile care o răsfoiseră cândva”.
Răspuns: De exemplu: „Cartea veche, uitată pe raft, își amintea de mâinile care o răsfoiseră cândva.” Se acceptă orice acțiune sau stare omenească atribuită cărții.
EXERCIȚIUL 4Personificare sau comparație?mediu
Precizează dacă fiecare enunț conține personificare sau comparație:
a) „Valurile se luptau cu stânca.”
b) „Valurile erau ca niște mâini furioase.”
c) „Furtuna striga printre catarge.”
Rezolvare pas cu pas
- a) Nu există cuvânt de legătură; valurile primesc direct acțiunea „se luptau”, specific omenească: personificare.
- b) Există cuvântul de legătură „ca”, care apropie valurile de mâini furioase: comparație.
- c) „striga” este o acțiune omenească, atribuită direct furtunii, fără cuvânt de legătură: personificare.
Răspuns: a) personificare; b) comparație; c) personificare.
EXERCIȚIUL 5Transformă comparația în personificaremediu
Rescrie enunțul, transformând comparația într-o personificare: „Vântul șuiera ca un om supărat.”
Rezolvare pas cu pas
- Eliminăm cuvântul de legătură „ca” și grupul „un om supărat”.
- Atribuim direct vântului o stare sau o acțiune omenească: „supărat”.
- Rescriem: „Vântul supărat șuiera printre crengi.”
Răspuns: De exemplu: „Vântul supărat șuiera printre crengi.” Se acceptă orice variantă fără cuvânt de legătură, cu o însușire omenească atribuită direct vântului.
EXERCIȚIUL 6Explică greșealamediu
Un coleg spune: „Personificare este orice propoziție cu un animal sau un obiect.” Explică, în 2-3 propoziții, de ce afirmația e greșită, cu un exemplu.
Rezolvare pas cu pas
- Nu orice propoziție cu un animal sau un obiect e personificare, ci doar cea în care se atribuie o însușire sau o acțiune specific omenească.
- Exemplu: „Pisica doarme pe covor” nu e personificare, pentru că somnul e firesc pentru o ființă vie.
- În schimb, „covorul aștepta răbdător pașii stăpânului” e personificare, pentru că „a aștepta răbdător” e o atitudine omenească atribuită unui obiect.
Răspuns: De exemplu: „Greșit, pentru că personificarea cere o însușire specific omenească, nu doar prezența unui animal sau a unui obiect. «Pisica doarme» nu e personificare, dar «covorul aștepta răbdător» este.”
EXERCIȚIUL 7Analizează un fragment cu mai multe personificărigreu
Găsește toate personificările din fragment și precizează prin ce parte de vorbire (verb sau adjectiv) este exprimată fiecare: „Corabia obosită se lupta cu valurile. Furtuna striga furioasă, iar catargul gemea sub apăsarea vântului.”
Rezolvare pas cu pas
- „obosită” (corabia obosită) este o personificare exprimată prin adjectiv.
- „se lupta” (corabia se lupta) este o personificare exprimată prin verb.
- „striga furioasă” (furtuna striga furioasă) este o personificare exprimată prin verb și adjectiv împreună.
- „gemea” (catargul gemea) este o personificare exprimată prin verb.
Răspuns: „obosită”: adjectiv; „se lupta”: verb; „striga furioasă”: verb și adjectiv; „gemea”: verb.
EXERCIȚIUL 8Tip Evaluare Națională: justifică răspunsulgreu
Citește enunțul subliniat și precizează dacă este personificare sau comparație. Justifică folosind un criteriu gramatical (prezența sau absența unui cuvânt de legătură): „Norii se târau grei pe cer, asemenea unor uriași obosiți.”
Rezolvare pas cu pas
- Enunțul conține două figuri diferite, legate: „norii se târau grei” (fără cuvânt de legătură) și „asemenea unor uriași obosiți” (cu cuvântul de legătură „asemenea”).
- Prima parte atribuie direct norilor o acțiune și o stare omenească („se târau grei”): este personificare.
- A doua parte folosește cuvântul de legătură „asemenea”, care apropie norii de uriași: este comparație.
Răspuns: Enunțul conține ambele figuri: „norii se târau grei” este personificare (fără cuvânt de legătură), iar „asemenea unor uriași obosiți” este comparație (cu cuvântul de legătură „asemenea”).
Cum recunoști personificarea
- Un lucru, un fenomen al naturii sau o ființă necuvântătoare primește o acțiune sau o însușire pe care în realitate doar omul o poate avea.
- Nu există niciun cuvânt de legătură („ca”, „precum”, „asemenea”): dacă există, e comparație, nu personificare.
- Testul rapid: dacă acțiunea sau starea are sens doar pentru un om (a se supăra, a aștepta, a obosi), e personificare.
Greșeli frecvente la personificarea
- Confunzi personificarea cu comparația. „Marea era ca un animal furios” e comparație (are „ca”); „marea era furioasă” e personificare (fără cuvânt de legătură).
- Crezi că orice animal din text înseamnă personificare. Acțiunile firești ale animalelor („câinele latră”, „pisica toarce”) nu sunt personificări.
- Cauți personificarea doar la verbe. Ea apare și la adjective („ceasul obosit”) sau la alte atribute care descriu o stare omenească.
Exersează : personificarea
Din același capitol
- Textul descriptiv literar în versuri, exerciții rezolvate
- Textul descriptiv nonliterar, exerciții rezolvate
- Descrierea în versuri. Figurile de stil, exerciții rezolvate
- Substantivul, exerciții rezolvate
- Lecția: Substantivul
Întrebări frecvente despre personificarea
Ce este personificarea, pe scurt?
Este figura de stil prin care unui lucru sau unui fenomen al naturii i se atribuie o acțiune sau o însușire specific omenească, precum „vântul se supără”.
Cum deosebesc personificarea de comparație?
Comparația folosește un cuvânt de legătură („ca”, „precum”). Personificarea atribuie direct o însușire omenească, fără cuvânt de legătură.
Un animal care aleargă sau latră este personificare?
Nu. Acțiunile firești ale unei ființe vii nu sunt personificări. Personificarea apare doar când se atribuie o trăsătură specific omenească (a se supăra, a aștepta, a obosi).
Vezi și lecția video: explicația completă, pas cu pas, în 2. Textul descriptiv literar. Personificarea.
Exersează cu fișa de lucru: Textul descriptiv literar — fișă de lucru — temă printabilă, cu rezolvări separate.
Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?
Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul - într-un singur abonament.
Abonează-te - 5 lei prima lună →Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →
Verifică-te: 5 întrebări
Alege un răspuns și vezi imediat dacă e corect. Nu se salvează nimic, îl poți relua oricând.
1. Ce este textul descriptiv literar?
2. Care dintre următoarele este un exemplu de personificare?
3. Ce figură de stil este personificarea?
4. În versul Luna zâmbește printre nori, ce figură de stil recunoști?
5. Care este scopul principal al textului descriptiv literar?
Despre acest articol
- Redactat de
- Echipa editorială Școala Virtuală. Răspundem de conținutul lui și îl corectăm când găsim o greșeală.
- Pe ce se bazează
- Programa școlară în vigoare pentru gimnaziu, la limba și literatura română - aceleași noțiuni, în aceeași ordine în care se predau la clasă.
- Cine predă tema
- Augustin Manta, profesor de limba și literatura română cu 6 ani la catedră, predă lecțiile video de limba și literatura română pentru clasele V-VIII.
- Publicat
- , actualizat
Exerciții rezolvate din aceeași clasă
MODUL IMPERATIV, formă afirmativă și negativă - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 2
TEXTUL DESCRIPTIV LITERAR ÎN VERSURI, ce este - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 3
TEXTUL DESCRIPTIV NONLITERAR, ce este - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 3
ASCULTAREA ACTIVĂ, ce este și cum o exersezi - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 3
SUBSTANTIVUL, definiție, clasificări și cazuri - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 3
ARTICOLUL, hotărât, nehotărât, posesiv și demonstrativ - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 3
