ASCULTAREA ACTIVĂ, ce este și cum o exersezi - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. a) Radu percepe sunetul, dar nu îl urmărește cu atenție și nu reacționează la el: este doar „a auzi”.
2. b) Ana arată contact vizual, confirmare nonverbală (dă din cap) și reformulează mesajul ca să verifice că a înțeles corect: este ascultare activă.

Răspuns: a) a auzi (nu există atenție și reacție la mesaj); b) ascultare activă (contact vizual, confirmare, reformulare).

1. Contact vizual: „s-a uitat la Andrei”.
2. Semnal nonverbal de confirmare: „a zâmbit”, „a dat din cap”.
3. Reformularea mesajului, ca verificare: „Deci propui să mergem sâmbătă, nu duminică.”

Răspuns: Semnalele de ascultare activă: contactul vizual, zâmbetul și datul din cap (nonverbal), reformularea „Deci propui... nu duminică. Am înțeles.”

1. O întrebare de clarificare cere exact informația care lipsește, nu schimbă subiectul.
2. Aici lipsește informația: care materiale trebuie aduse și care nu.
3. Întrebarea trebuie formulată politicos, ca o cerere de precizare, nu ca o contrazicere.

Răspuns: De exemplu: „Poți să-mi spui exact ce materiale trebuie să aduc?” Se acceptă orice întrebare care cere precizarea materialelor cerute.

1. Reformularea preia ideea principală cu alte cuvinte, nu repetă exact enunțul original.
2. Trebuie să păstreze motivul (consultația) și consecința (nu poate veni mâine).
3. Se termină cu o formulă de verificare, nu cu o afirmație sigură de sine.

Răspuns: De exemplu: „Deci mâine nu vii la repetiție, fiindcă ai consultație la matematică până la ora 17, am înțeles bine?”

1. Bogdan nu reacționează la mesajul Anei, ci schimbă complet subiectul spre el.
2. Nu există semnal de confirmare, întrebare de clarificare sau reformulare a ce a spus Ana.
3. Comportamentul lui arată că a auzit cuvintele, dar nu a ascultat activ mesajul ei.

Răspuns: Bogdan nu a ascultat activ: a schimbat subiectul fără să reacționeze la ce a spus Ana, fără confirmare sau întrebare de clarificare.

1. Prima replică stabilește un mesaj cu o informație clară (o veste, o cerere, un plan).
2. Didascalia (indicația scenică) trebuie să numească explicit un semnal de ascultare activă: „îl privește”, „dă din cap”.
3. Replica a doua trebuie fie să reformuleze mesajul, fie să pună o întrebare de clarificare, nu doar să răspundă direct.

Răspuns: De exemplu: „- Mâine avem test la geografie, dar nu știu exact la ce capitol, a spus Radu.
(Ioana îl privește și dă din cap.)
- Deci nu ești sigur dacă e din tot manualul sau doar din ultima unitate, așa e? a întrebat Ioana.
- Exact, cred că e doar ultima unitate, a răspuns Radu.” Se acceptă orice dialog cu semnale explicite.

1. În Situația 1, Matei nu are contact vizual (se uită pe geam) și întrebarea lui arată că nu a reținut nimic din explicație: nu e reformulare, e semn că n-a ascultat deloc.
2. În Situația 2, Matei are semnal nonverbal (dă din cap) și reformulează corect regulile auzite, cerând doar confirmare finală.
3. Diferența esențială: în Situația 2 mesajul chiar a ajuns la Matei, în Situația 1 doar sunetele au ajuns.

Răspuns: Situația 2 arată ascultare activă (semnal nonverbal + reformulare corectă); Situația 1 nu (lipsă de atenție, întrebare care arată că n-a reținut nimic).

1. Căutăm în text semnale de atenție (contact vizual, confirmare adevărată) sau semnale de neatenție (activitate paralelă, răspuns automat).
2. Primul element: „se juca pe telefon” în timp ce Elena vorbea, deci nu avea atenția orientată spre ea.
3. Al doilea element: răspunsul „Poftim? La ce oră ai spus?” arată că nu reținuse informația, deși spusese anterior „Da, da, sigur.”.

Răspuns: Nu a ascultat activ. Argumente din text: era ocupat cu telefonul în timp ce Elena vorbea, iar apoi a trebuit să întrebe din nou ora, deși confirmase deja „Da, da, sigur.”