POEZIA MODERNĂ: trăsături, vers liber și imagini neașteptate - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele a VII-a și a VIII-a)

1. Caut rima în fragmentul A: „păsărele” rimează cu „rămurele”, iar „adună” cu „bună”. Versul 1 rimează cu 3, versul 2 cu 4: rimă încrucișată. Primele trei versuri au aceeași lungime și același ritm; versul scurt de la final, „Noapte bună!”, păstrează și el rima, deci e un efect ales în interiorul tiparului, nu vers liber.
2. Caut rima în fragmentul B: „noaptea”, „aprinse”, „încă”, „numerele” nu rimează între ele.
3. Compar lungimea versurilor din B: primul are un singur cuvânt („Noaptea”), al doilea cinci. Propoziția începe în primul vers și se termină abia în al patrulea.
4. Concluzia: A are rimă și ritm regulat, deci este tradițional; B are vers liber, deci este modern.

Răspuns: A este tradițional (rimă încrucișată, ritm regulat). B este modern (fără rimă, versuri de lungimi foarte diferite, propoziția trece de pe un vers pe altul).

1. a) Versul liber este una dintre trăsăturile principale: A.
2. b) Unii poeți moderni au folosit și rima; decide ansamblul trăsăturilor: F. Corect: „O poezie cu rimă poate fi modernă, dacă imaginile și gândirea eului liric sunt noi.”
3. c) Eul liric modern meditează, pune întrebări: A.
4. d) Poezia modernă preferă sugestia, nu explicația: F. Corect: „Poezia modernă sugerează sentimentele prin imagini.”
5. e) Simbolul pornește de la un obiect concret care primește un înțeles mai larg: A.

Răspuns: a) A; b) F (o poezie cu rimă poate fi modernă); c) A; d) F (poezia modernă sugerează prin imagini); e) A.

1. a) Număr grupurile de versuri despărțite prin rând liber: trei strofe. Prima are 4 versuri, a doua 4, a treia 3. Strofele sunt inegale.
2. b) Compar sfârșiturile versurilor din fiecare strofă: „aprinse”, „încă”, „numerele”; „șaptea”, „palmă”, „lumină”, „nimănui”; „fereastră”, „întrebare”, „singură”. Nu există rimă.
3. c) Versurile au lungimi diferite și nu rimează: vers liber.

Răspuns: a) trei strofe, cu 4, 4 și 3 versuri (strofe inegale); b) nu există rimă; c) vers liber.

1. a) Un oraș nu poate număra: primește o acțiune omenească (personificare). Neașteptat este felul în care sunt văzute luminile de la ferestre: ca niște numere pe care orașul încă le învață, „ca un copil”. Imaginea face orașul să pară mic și nesigur noaptea.
2. b) Lumina nu se poate ține în palmă și nu se împarte „în bucăți”. Cuvinte obișnuite („palmă”, „bucată”, „lumină”) sunt puse alături într-o combinație surprinzătoare: lumina devine un lucru prețios și fragil, poate o bucurie sau un gând pe care eul liric îl păstrează pentru sine.
3. Observ că poezia nu numește sentimentul, îl sugerează: aceasta este o trăsătură a poeziei moderne.

Răspuns: a) orașul personificat „numără” ferestrele ca un copil: noaptea, orașul pare mic și nesigur. b) „o bucată de lumină” ținută în palmă este o metaforă neașteptată pentru ceva prețios și fragil (o bucurie, un gând) pe care eul liric nu îl poate explica.

1. Pornesc de la sensul concret: fereastra este locul prin care privești afară sau prin care ceilalți te văd.
2. Ultima strofă spune direct că „fiecare fereastră / este o întrebare / pe care lumea și-o pune singură”. Fereastra primește deci un înțeles mai larg.
3. Leg simbolul de eul liric: fiecare fereastră aprinsă ascunde o viață pe care nu o cunoaștem; eul liric nu le dă răspuns, doar le observă. Fereastra devine simbolul misterului din fiecare om.

Răspuns: Fereastra simbolizează misterul vieții din spatele fiecărei lumini: fiecare fereastră ascunde o poveste pe care nu o cunoaștem. Eul liric nu încearcă să afle răspunsul, ci acceptă întrebarea, ceea ce arată o atitudine de meditație, specifică poeziei moderne.

1. Forma: varianta tradițională are 4 versuri cu rimă îmbrățișată („sat” cu „ciudat”, „liniștit” cu „troienit”); varianta modernă are 7 versuri de lungimi diferite, fără rimă.
2. Imaginile: în varianta tradițională ninge „alb și liniștit”, imagine obișnuită. În cea modernă, iarna care se așază peste sat este comparată cu „o întrebare albă / la care nimeni nu răspunde”, o apropiere neașteptată.
3. Eul liric și sugestia: varianta modernă începe cu o negație („Iarna nu vine”) și se încheie cu un gând despre oameni („cineva / mai așteaptă”). Nu mai e doar o descriere, ci o meditație despre singurătate și așteptare, sugerată prin fum.

Răspuns: Trei schimbări: 1) rima și versurile egale sunt înlocuite de vers liber; 2) imaginea obișnuită („ninge alb”) devine una neașteptată („o întrebare albă”); 3) descrierea se transformă în meditație: fumul sugerează că cineva așteaptă.

1. a) Caut exagerările imposibile: „se trezesc toate fântânile pământului” (un râs nu poate trezi toate fântânile) și „soarele întârzie să apună / ca să te mai privească o dată” (soarele nu își schimbă drumul). A doua este, în același timp, și o personificare.
2. b) Ultimele versuri explică: „cuvântul acesta e prea mic / și s-ar rupe”. Eul liric consideră că frumusețea ființei iubite depășește puterea unui cuvânt obișnuit, de aceea o arată prin efectul ei asupra lumii.
3. c) Forma: vers liber, fără rimă, cu versuri de lungimi diferite. Gândirea: eul liric reflectează asupra limbajului însuși („cuvântul acesta e prea mic”), o idee neașteptată, specifică poeziei moderne. Imaginea „cuvântul… s-ar rupe / dacă l-aș încărca cu tine” este o imagine neașteptată: cuvântul e tratat ca un obiect care se poate rupe.

Răspuns: a) „se trezesc toate fântânile pământului”; „soarele întârzie să apună / ca să te mai privească o dată”. b) Pentru că frumusețea depășește un cuvânt obișnuit („prea mic”, „s-ar rupe”), de aceea o arată prin efectul ei asupra întregii lumi. c) De exemplu: versul liber și meditația eului liric asupra cuvântului (imaginea neașteptată a cuvântului care „s-ar rupe”).

1. Aleg două trăsături pe care le pot susține cu citate: versul liber și imaginea neașteptată (sau simbolul).
2. Pentru prima trăsătură, dau dovezi de formă: versuri inegale („Noaptea” are un singur cuvânt), lipsa rimei, strofe de 4, 4 și 3 versuri.
3. Pentru a doua, citez imaginea „o bucată de lumină” și explic ce sugerează.
4. Închei cu o propoziție de concluzie și verific limita: un singur paragraf, între 50 și 100 de cuvinte.

Răspuns: Model: „Poezia «Fereastra» este modernă. O primă trăsătură este versul liber: versurile nu rimează și au lungimi foarte diferite, de la un singur cuvânt («Noaptea») până la un rând întreg, iar strofele sunt inegale. A doua trăsătură este imaginea neașteptată: eul liric ține în palmă «o bucată de lumină», adică o bucurie fragilă, pe care nu o poate explica. Poezia nu numește sentimentul, ci îl sugerează. Astfel, forma liberă și imaginile surprinzătoare îl fac pe cititor să descopere singur sensul.” (79 de cuvinte)