ATITUDINILE COMUNICATIVE, tipuri și exemple - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. a) Este o poruncă directă, fără formulă de politețe, fără „te rog”.
2. b) Este o cerere formulată ca întrebare, cu „te rog”: arată respect pentru celălalt și îi lasă posibilitatea de a răspunde.

Răspuns: b) este mai politicoasă: folosește forma de întrebare și formula „te rog”, nu porunca directă.

1. a) Colegul de clasă are aceeași vârstă și o relație apropiată: se folosește „tu”.
2. b) Profesorul necunoscut este un adult, iar relația este formală: se folosește „dumneavoastră”.

Răspuns: a) „tu” (Ai o gumă, te rog?); b) „dumneavoastră” (Îmi puteți spune, vă rog...?).

1. Vlad nu răspunde la ce a spus Cristina, ci schimbă subiectul spre el.
2. Nu arată cooperare (nu se leagă de întrebarea ei) și tonul lui sună lăudăros, nepotrivit pentru o cerere de ajutor.
3. Atitudinea încălcată este cooperarea: un răspuns bun ar continua subiectul deschis de Cristina.

Răspuns: A încălcat cooperarea: nu a răspuns la subiectul discuției (exercițiul 3), ci l-a schimbat brusc spre el.

1. Cererea de bază este: vrei să termini ce ai de spus, fără întrerupere.
2. Forma politicoasă evită porunca directă și folosește o formulare de cerere, nu de ordin.
3. Se poate adăuga o explicație scurtă, care arată respect pentru celălalt.

Răspuns: De exemplu: „Îmi dai voie să termin ce voiam să spun, te rog, și apoi vorbim și despre ideea ta?”

1. a) Vorbitorul recunoaște o greșeală și își cere iertare: este o scuză, iar atitudinea potrivită este sinceritatea.
2. b) Vorbitorul recomandă o acțiune fără să oblige: este un sfat, iar atitudinea potrivită este respectul pentru alegerea celuilalt (nu impunerea).
3. c) Vorbitorul se angajează să facă ceva în viitor: este o promisiune, iar atitudinea potrivită este seriozitatea (s-o respecți efectiv).

Răspuns: a) scuză, sinceritate; b) sfat, respect pentru alegerea celuilalt; c) promisiune, seriozitate.

1. Formula de adresare pentru profesor trebuie să fie „dumneavoastră”, nu „tu”.
2. Cererea trebuie formulată politicos, cu motiv explicat, nu ca o pretenție.
3. Răspunsul profesorului poate fi un acord condiționat sau un refuz politicos, pentru dialog realist.

Răspuns: De exemplu: „- Bună ziua! Aș putea să vă rog o amânare pentru temă, pentru că am fost bolnav? a întrebat elevul.
- Bună ziua! Da, poți s-o aduci vineri, a răspuns profesorul.
- Vă mulțumesc mult!
- Cu plăcere, dar să nu se repete des.” Se acceptă orice dialog cu adresare și cerere politicoase.

1. În Dialogul 1, ambii vorbitori cooperează: răspund la subiect și construiesc ideea împreună.
2. În Dialogul 2, al doilea vorbitor refuză să coopereze: nu răspunde la întrebare, ci acuză indirect.
3. Lipsește cooperarea, iar tonul devine nepotrivit pentru o discuție despre un proiect comun.

Răspuns: Din Dialogul 2 lipsește cooperarea: al doilea vorbitor nu participă real la discuție, ci răspunde cu reproș, în loc să continue subiectul.

1. Căutăm formule de politețe, cooperare sau, dimpotrivă, lipsa lor.
2. Primul element: elevul nou folosește „vă rog” și „îmi puteți spune”, formule politicoase de cerere.
3. Al doilea element: al doilea elev răspunde scurt, fără politețe și fără să coopereze („caut-o singur”), deși ar fi putut ajuta.

Răspuns: Elevul nou respectă atitudinile comunicative (cerere politicoasă, cu „vă rog”). Al doilea elev nu: răspunde fără politețe și refuză cooperarea, deși avea informația cerută.