TEXTUL DIALOGAT: trăsături, structura conversației și tracul comunicativ - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) Nu vorbește nimeni: se arată cum arăta parcul. Este un text descriptiv.
2. b) Doi interlocutori (nepotul și bunica) vorbesc pe rând, fiecare replică pe rând nou, cu linia de dialog. Apar vocative („bunico”, „puiule”), o întrebare și exclamații. Este text dialogat.
3. c) Aceeași întâmplare este povestită de un narator, la persoana a III-a: aflăm ce s-a spus, dar nu auzim replicile. Este un text narativ.

Răspuns: Textul dialogat este b): are replici alternante ale celor doi interlocutori, marcate prin linia de dialog, cu vocative și enunțuri interogative și exclamative.

1. Deschiderea conține salutul, adresarea și cererea de a începe discuția: replicile (1) și (2).
2. Desfășurarea conține informația de care Ioana are nevoie: întrebarea (3) și răspunsul (4).
3. Încheierea conține mulțumirea și salutul de despărțire: replicile (5) și (6).

Răspuns: Deschiderea: (1), (2); desfășurarea: (3), (4); încheierea: (5), (6).

1. Vocativul este cuvântul prin care ne adresăm cuiva: „Radu” (și „Bunicule”).
2. Interjecțiile exprimă o stare sau o chemare: „Hei” (chemare) și „Of” (necaz).
3. Enunțul eliptic: „Pe masă, lângă ziar.” Lipsește predicatul („sunt”, „i-ai pus”), dar se înțelege din întrebarea de dinainte.
4. Enunțul imperativ cere ceva: „Caută și tu, te rog!” (verbul „caută” la modul imperativ).

Răspuns: Vocativ: „Radu” (sau „Bunicule”); interjecție: „Hei” (sau „Of”); enunț eliptic: „Pe masă, lângă ziar.”; enunț imperativ: „Caută și tu, te rog!”

1. Caut replica care deschide discuția: o întrebare care nu răspunde la nimic de dinainte. Este (B).
2. La întrebare urmează răspunsul: (D) „Da, dar ajung abia la șase.”
3. Replica (A) propune o întâlnire la ora pomenită în (D), deci vine după ea.
4. (C) acceptă propunerea („Perfect”) și încheie conversația.

Răspuns: (B), (D), (A), (C).

1. Replica lipsă răspunde la o întrebare despre carte, deci trebuie să spună dacă romanul este disponibil.
2. Replica de după („Atunci vă rog să mi-l rezervați. Trec vineri…”) arată că elevul nu poate lua cartea chiar acum, dar că ea va fi disponibilă. Răspunsul trebuie să explice de ce: de exemplu, cartea este împrumutată și se întoarce curând.
3. Păstrez registrul: bibliotecara i se adresează elevului cu „tu”, iar elevul folosește „dumneavoastră”.

Răspuns: Exemplu: „– Îl avem, dar acum este împrumutat. Se întoarce joi.”

1. Manifestările fizice sunt reacții ale corpului: „cu obrajii în flăcări” (înroșirea).
2. Manifestările paraverbale țin de voce: „cu o voce subțire, atât de încet”.
3. Manifestările nonverbale țin de gesturi și privire: „Își frământa colțul foii”, „nu îndrăznea să ridice privirea”.

Răspuns: Fizică: „cu obrajii în flăcări”; paraverbală: „cu o voce subțire, atât de încet”; nonverbală: „Își frământa colțul foii” (sau „nu îndrăznea să ridice privirea”).

1. a) Frica de a uita ideile se tratează prin pregătire: un plan cu cuvinte-cheie și repetiția cu voce tare, acasă. Înainte.
2. b) Greșeala s-a produs deja: Alina trebuie să respire, să reia versul sau strofa calm și să continue. În timpul comunicării.
3. c) Ritmul prea rapid se corectează prin vorbire voit rară și pauze după fiecare idee. În timpul comunicării (și exersat înainte).
4. d) Reacția corpului se liniștește prin câteva respirații adânci și lente. Înainte.

Răspuns: a) plan cu cuvinte-cheie și repetiție cu voce tare (înainte); b) respiră, reia calm și continuă (în timpul); c) vorbește mai rar, cu pauze voite (în timpul); d) respirații adânci și lente (înainte).

1. Deschiderea: fratele observă starea Sarei și o întreabă ce are. Folosesc un vocativ.
2. Desfășurarea: Sara descrie ce simte (o manifestare a tracului), fratele îi dă două sfaturi concrete, iar Sara reacționează. Includ o replică scurtă, eliptică.
3. Încheierea: Sara se liniștește, iar conversația se închide cu o formulă de încurajare.
4. Verific: fiecare replică pe rând nou, cu linie de dialog; replicile răspund una alteia; număr replicile.

Răspuns: Exemplu:
„– Sara, de ce te plimbi așa prin cameră? o întrebă Mihnea.
– Mâine e concursul. Îmi tremură mâinile și cred că uit tot.
– Când e rândul tău?
– La zece.
– Atunci mai ai timp. Spune-mi poezia acum, cu voce tare, de două ori. Și, înainte să urci pe scenă, respiră adânc de trei ori.
– Și dacă mă încurc?
– Te oprești o clipă, reiei versul și mergi mai departe. Nimeni nu te judecă pentru asta.
– Bine. Hai să încerc acum!”
(8 replici; vocativ: „Sara”; enunț eliptic: „La zece.”; tracul: „Îmi tremură mâinile”; strategii: repetiția cu voce tare, respirația adâncă, reluarea calmă după greșeală.)