STRUCTURI TEXTUALE: narativă, descriptivă, explicativă, argumentativă, dialogată - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele a VII-a și a VIII-a)

1. Pentru fiecare fragment mă întreb la ce întrebare răspunde.
2. a) „Ce s-a întâmplat?”: acțiuni în succesiune („luă”, „aruncă”, „fugi”, „se opri”), conectorul „Apoi”: narativă.
3. b) „Cum arată?”: substantive și adjective („mică și caldă”, „mușcate roșii”), repere în spațiu („Pe pervaz”, „deasupra sobei”), imperfect: descriptivă.
4. c) „De ce se întâmplă?”: cauză-efect, conectorii „deoarece”, „De aceea”, prezent cu valoare generală: explicativă.
5. d) „Ce cred și de ce?”: opinie („Consider”) susținută de argumente („În primul rând”, „Prin urmare”): argumentativă.
6. e) „Cine ce spune?”: replici cu linie de dialog și verbe de declarație („întrebă”, „recunoscu”): dialogată.

Răspuns: a) narativă; b) descriptivă; c) explicativă; d) argumentativă; e) dialogată.

1. a) Conectori de timp și verbe de acțiune la perfect simplu: marchează succesiunea întâmplărilor, deci structura narativă.
2. b) Reper în spațiu, comparație, epitet cromatic și imperfect: marchează o imagine statică, deci structura descriptivă.
3. c) Verb de opinie și conectori ai argumentării: structura argumentativă.
4. d) Formula de definiție, conector cauzal, prezent cu valoare generală: structura explicativă.
5. e) Replicile atribuite unor vorbitori, adresarea directă și verbul de declarație: structura dialogată.

Răspuns: a) narativă; b) descriptivă; c) argumentativă; d) explicativă; e) dialogată.

1. Citesc verbul din cerință și ce se cere: o întâmplare, un aspect, un mecanism, o opinie sau o conversație.
2. a) „Povestește” + „întâmplare”: narativă.
3. b) „cum arăta curtea”: descriptivă (verbul „prezintă” nu decide singur; decide întrebarea „cum arăta?”).
4. c) „Explică de ce”: explicativă.
5. d) „opinia” + „argumente”: argumentativă.
6. e) „conversație între doi colegi”: dialogată.

Răspuns: a) narativă („povestește”); b) descriptivă („cum arăta”); c) explicativă („explică de ce”); d) argumentativă („opinia”, „argumente”); e) dialogată („conversație”).

1. Caut ce face, în primul rând, textul: urmărește drumul lui Radu spre gară, cu acțiuni în succesiune („porni”, „se opri”, „cumpără”, „grăbi”, „urcă”, „se așeză”). Scopul principal este să povestească.
2. Observ că un enunț oprește acțiunea și arată cum arăta gara: „Gara era veche, cu ceas rotund… și bănci verzi, scorojite.” Are adjective, imperfect și repere în spațiu („deasupra intrării”).
3. Structura care ocupă cea mai mare parte și dă scopul este dominantă; cea care completează cadrul este secundară.

Răspuns: Dominantă: structura narativă (succesiunea acțiunilor lui Radu). Secundară: structura descriptivă, în enunțul despre gară, care fixează cadrul întâmplării.

1. Secvența narativă prezintă acțiuni: „Bătrânul apicultor deschise stupul cu grijă.” și „Nepoata lui se trase un pas înapoi.”
2. Secvența descriptivă arată cum arăta locul: „Soarele de iunie aurea livada, iar florile de salcâm atârnau grele, ca niște ciorchini albi.” (imperfect, comparație).
3. Secvența dialogată redă replicile: „– Nu te înțeapă? îl întrebă ea. – Numai dacă le sperii, răspunse bunicul, zâmbind.”
4. Ultimele două enunțuri nu mai povestesc și nu mai descriu: exprimă o opinie („fără îndoială, cea mai importantă calitate”), o susțin cu un argument introdus prin „pentru că” și trag o concluzie cu „Prin urmare”. Este secvența argumentativă.

Răspuns: Narativă: „Bătrânul apicultor deschise stupul cu grijă.”; descriptivă: „Soarele de iunie aurea livada, iar florile de salcâm atârnau grele, ca niște ciorchini albi.”; dialogată: cele două replici; argumentativă: „Răbdarea este, fără îndoială, cea mai importantă calitate a unui apicultor, pentru că albinele nu atacă fără motiv. Prin urmare, cine rămâne calm nu are de ce să se teamă.”

1. Secvența descriptivă oprește pentru o clipă acțiunea și arată cadrul: livada în lumina verii, salcâmii înfloriți. Mă întreb ce adaugă: atmosfera calmă, luminoasă.
2. Secvența dialogată dă cuvântul personajelor. Mă întreb ce aflu din replici: teama fetei („Nu te înțeapă?”) și calmul bunicului („Numai dacă le sperii”, „zâmbind”).

Răspuns: Secvența descriptivă fixează cadrul și creează o atmosferă liniștită, de vară. Secvența dialogată caracterizează personajele (fata e speriată, bunicul e calm și încrezător) și face scena mai vie.

1. Narativă: aleg un personaj și acțiuni în succesiune, la trecut, cu un conector de timp („deodată”, „apoi”).
2. Descriptivă: opresc acțiunea și arăt cum arăta cerul, ploaia, strada, cu epitete, o comparație și imperfect.
3. Explicativă: arăt de ce apare tunetul sau cum se formează norii de furtună, la prezent cu valoare generală, cu un conector cauzal. Nu adaug nicio părere.

Răspuns: Exemplu:
Narativă: „Deodată, Ana strânse cărțile de pe bancă și fugi spre casă. Abia intră pe ușă, că ploaia începu să bată în geamuri.”
Descriptivă: „Cerul era vânăt și greu, ca o pătură udă. Pe străzi curgeau pâraie repezi, iar copacii se îndoiau sub vânt.”
Explicativă: „Norii de furtună se formează când aerul cald și umed urcă repede spre înălțimi. Acolo se răcește, iar vaporii de apă se transformă în picături mari.”

1. Aleg structura dominantă: narativă, fiindcă cerința spune „text narativ” și „întâmplare”. Stabilesc momentele: înainte de concurs, proba, rezultatul.
2. Inserez secvența descriptivă când personajul ajunge în sala de concurs: cum arăta sala (imperfect, epitete, o comparație).
3. Inserez secvența dialogată înainte de anunțarea rezultatului: două-trei replici, cu linie de dialog și verbe de declarație.
4. Leg secvențele cu enunțuri de trecere și închei cu finalul întâmplării. Număr cuvintele.

Răspuns: Exemplu:
„Sâmbătă dimineață, Irina ajunse prima la concursul de matematică. Sala de sport fusese transformată: mesele stăteau aliniate ca soldații, iar pe fiecare era un plic alb, sigilat. Prin ferestrele înalte intra o lumină rece, de toamnă. Irina își găsi locul, deschise plicul și lucră două ore fără să ridice privirea. Problemele erau grele, dar ea le lua pe rând, cu răbdare, așa cum o învățase profesoara ei. La prânz, profesoara coordonatoare intră cu lista rezultatelor.
– Ți-e teamă? o întrebă Vlad, colegul ei de bancă.
– Puțin, recunoscu Irina. Am greșit la ultima problemă.
Profesoara citi numele pe rând. Când auzi ”locul al doilea, Irina Pop„, fata abia își putu stăpâni bucuria.” (aproximativ 110 cuvinte)
Structura dominantă: narativă. Secvențe secundare: descriptivă („Sala de sport fusese transformată… lumină rece, de toamnă.”) și dialogată (replicile lui Vlad și ale Irinei).