TEXTUL NARATIV NONLITERAR: trăsături, participanți și tipuri - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. Mă întreb la fiecare fragment: s-ar fi putut întâmpla așa, în realitate?
2. a) Puiul de vulpe bate la ușă și vorbește: întâmplarea este imaginată, iar vulpea este un personaj. Fragmentul este narativ literar.
3. b) Apar o dată precisă (marți, 13 aprilie), un loc concret (marginea pădurii din spatele școlii) și participanți reali (doi elevi, profesoara, medicul veterinar). Întâmplarea poate fi verificată.
4. Ambele povestesc întâmplări în ordine, deci ambele sunt narative. Diferența este raportul cu realitatea.

Răspuns: a) narativ literar (întâmplare imaginată, animal care vorbește); b) narativ nonliterar (dată precisă, loc real, participanți reali, fapte care pot fi verificate).

1. Indicii de timp arată când și cât: „Sâmbătă, 10 octombrie”, „la ora 8”, „timp de două ore”.
2. Indicii de spațiu arată unde: „Muzeul Satului din București”, „din fața școlii”, „într-o biserică de lemn”.
3. Participanții sunt oamenii care iau parte la întâmplări: autorul jurnalului (cel care scrie „am fost”), colegii de clasă, doamna dirigintă, Radu.

Răspuns: Timp (oricare doi): „Sâmbătă, 10 octombrie”, „la ora 8”, „timp de două ore”. Spațiu (oricare doi): „Muzeul Satului din București”, „din fața școlii”, „într-o biserică de lemn”. Participanți: autorul jurnalului, colegii, doamna dirigintă, Radu.

1. Textul are loc și dată, formulă de adresare, conținut, formulă de încheiere și semnătură: este o scrisoare.
2. a) Întâmplarea este povestită la persoana I („am concurat”, „am terminat”) de cel care a trăit-o și a semnat: Andrei. Într-un text nonliterar, naratorul este chiar autorul, o persoană reală.
3. b) Tudor este un coleg real, care a luat parte la competiție. Nu a fost creat de un autor, deci nu este personaj, ci participant.

Răspuns: a) Naratorul este Andrei, autorul scrisorii, care povestește la persoana I o întâmplare trăită de el. b) Tudor este participant, pentru că este o persoană reală care a luat parte la întâmplare; personajele există doar în textul literar.

1. Relatarea începe cu informațiile de bază (când, unde, ce): enunțul (2).
2. Urmează prima etapă, marcată prin „Mai întâi”: enunțul (4).
3. „Apoi” arată etapa următoare, finala: enunțul (3).
4. „La final” închide relatarea: enunțul (1).

Răspuns: (2), (4), (3), (1). Au ajutat indicii de timp și cuvintele de legătură: data „Vineri, 20 noiembrie”, „Mai întâi”, „Apoi”, „La final”.

1. a) Are data în capul însemnării și povestește la persoana I o zi trăită de autor: jurnal.
2. b) Relatează pe scurt, la persoana a III-a, un eveniment recent, cu ce, când și unde: știre.
3. c) Începe cu o formulă de adresare către o persoană anume: scrisoare.
4. d) Autorul a fost la fața locului, a petrecut acolo o zi, redă declarația șefului echipei și dă detalii: reportaj.

Răspuns: a) jurnal (dată, persoana I); b) știre (eveniment recent, pe scurt, persoana a III-a); c) scrisoare (formulă de adresare); d) reportaj (relatare amplă de la fața locului, cu declarații și detalii).

1. Știrea este scrisă de cineva care relatează despre alții, deci trec la persoana a III-a: „eu și colegii mei… am plantat” devine „elevii clasei a V-a A au plantat”.
2. „Azi” are sens doar în jurnal, în ziua scrierii. În știre folosesc data exactă: „joi, 3 decembrie”.
3. Păstrez toate informațiile: ce (zece tei plantați), unde (curtea școlii), cine i-a ajutat (profesorul de biologie).
4. Verific: știrea răspunde la cine, ce, când, unde, iar limbajul rămâne clar și obiectiv.

Răspuns: Exemplu: „Joi, 3 decembrie, elevii clasei a V-a A au plantat zece tei în curtea școlii. Profesorul de biologie i-a ajutat.”

1. Argumentul 1, textul povestește: prezintă o succesiune de întâmplări în ordine (pregătirea de trei luni, defectarea senzorului, înlocuirea lui, rezultatul).
2. Argumentul 2, faptele sunt reale și verificabile, cu indici preciși de timp și de spațiu: „Pe 9 mai”, „cu zece minute înainte de probă”, „Școala Gimnazială nr. 4 din Brașov”.
3. Argumentul 3, participanții sunt oameni reali, iar limbajul este clar și obiectiv, fără figuri de stil: „Cei patru elevi au lucrat trei luni la robotul lor.”
4. Formulez răspunsul complet: numesc trăsătura, apoi citez exemplul din text.

Răspuns: Textul este narativ, pentru că prezintă întâmplări în ordine cronologică (pregătirea, defectarea senzorului, înlocuirea lui, locul al doilea). Este nonliterar, pentru că relatează fapte reale, cu indici preciși de timp și spațiu („Pe 9 mai”, „Școala Gimnazială nr. 4 din Brașov”), are participanți reali (cei patru elevi ai echipei) și folosește un limbaj clar, obiectiv, fără figuri de stil („Echipa a obținut locul al doilea.”).

1. Încep cu data, în capul paginii: ziua săptămânii și data calendaristică.
2. Aleg o întâmplare reală, cu un început, o desfășurare și un final, și o povestesc la persoana I.
3. Adaug indici de timp (ore, „după-amiază”, „apoi”) și de spațiu (locuri concrete), plus participanții, cu numele lor.
4. Pot spune ce am simțit, dar nu inventez nimic și nu înfrumusețez cu figuri de stil. Număr cuvintele.

Răspuns: Exemplu:
„Miercuri, 30 septembrie
După ore, am mers cu tata la biblioteca din cartier, ca să-mi fac permis. Doamna bibliotecară ne-a cerut cartea de identitate a tatei și o fotografie. Cât a completat fișa, eu am căutat la raftul pentru copii o carte despre planete. La ora 17, aveam deja permisul în mână și două cărți împrumutate pentru trei săptămâni. Seara am citit primul capitol și am aflat că Saturn ar pluti în apă. Sâmbătă mă întorc după altele.” (aproximativ 80 de cuvinte)