ACTELE DE LIMBAJ: a afirma, a explica, a recomanda - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. Pentru fiecare enunț mă întreb ce vrea să obțină vorbitorul.
2. a) Vorbitorul doar spune un fapt, care se poate verifica la bibliotecă. Nu dă motive și nu cere nimic: afirmă.
3. b) Formula „îți recomand să” arată că vorbitorul îl îndeamnă pe celălalt să facă ceva, fără să-l oblige: recomandă.
4. c) „Deoarece” introduce cauza pentru care se îngălbenesc frunzele. Enunțul răspunde la „de ce?”: explică.
5. d) „Te sfătuiesc să” arată un sfat, adică o recomandare.

Răspuns: a) a afirma; b) a recomanda; c) a explica; d) a recomanda.

1. a) „Fiindcă” anunță cauza întârzierii: explicație.
2. b) „Ar fi bine să” anunță un sfat: recomandare.
3. c) „De aceea” leagă cauza (ploaia) de urmarea ei (întoarcerea): explicație.
4. d) „Îți propun să” îl îndeamnă pe interlocutor la o acțiune, fără obligație: recomandare.

Răspuns: a) „fiindcă”: a explica; b) „ar fi bine să”: a recomanda; c) „de aceea”: a explica; d) „îți propun să”: a recomanda.

1. Caut verbele care spun ce a făcut cineva prin vorbe, nu prin fapte.
2. „Ne-a explicat”: profesoara a lămurit cum crește planta, deci actul este a explica.
3. „Ne-a recomandat”: profesoara le-a dat elevilor un sfat, deci actul este a recomanda.
4. „A afirmat”: Andrei a spus un fapt despre fasolea lui, deci actul este a afirma.

Răspuns: „ne-a explicat” (a explica), „ne-a recomandat” (a recomanda), „a afirmat” (a afirma).

1. Afirmația doar constată un fapt. Ca să devină explicație, trebuie să răspundă la întrebarea „de ce?”.
2. a) Adaug cauza, legată prin „pentru că”: „Telefonul meu s-a descărcat pentru că l-am folosit toată ziua fără să-l încarc.”
3. Ca să devină recomandare, enunțul trebuie să-l îndemne pe celălalt să facă ceva util, fără să-l oblige.
4. b) Folosesc o formulă de sfat: „Îți recomand să îți pui telefonul la încărcat în fiecare seară.”

Răspuns: De exemplu: a) „Telefonul meu s-a descărcat pentru că l-am folosit toată ziua fără să-l încarc.” b) „Îți recomand să îți pui telefonul la încărcat în fiecare seară.”

1. Caut cuvintele care anunță cauza („deoarece”, „căci”) sau succesiunea pașilor („mai întâi”, „apoi”, „la sfârșit”).
2. a) „Deoarece” arată de ce plutește gheața: explicație de tip „de ce?”.
3. b) Enunțul arată pașii pentru a face avionul: explicație de tip „cum?”.
4. c) „Căci” introduce cauza pentru care doarme ursul: „de ce?”.
5. d) „Mai întâi”, „apoi”, „la sfârșit” arată ordinea pașilor: „cum?”.

Răspuns: a) de ce?; b) cum?; c) de ce?; d) cum?

1. O recomandare îl îndeamnă pe celălalt să facă ceva util, dar îl lasă să decidă.
2. a) „Ar fi bine să” și condiția „dacă vrei să înveți” arată un sfat: este recomandare.
3. b) Enunțul anunță o regulă care trebuie respectată, nu un sfat: nu este recomandare.
4. c) Verbul „ia-ți” este la imperativ, dar prin el vorbitorul dă un sfat util pentru drumeție, iar celălalt poate alege: este recomandare. Imperativul nu înseamnă întotdeauna ordin.
5. d) Enunțul povestește un fapt, care se poate verifica: este o afirmație, nu o recomandare.

Răspuns: Recomandări: a) și c). b) este o regulă (interdicție), iar d) este o afirmație.

1. Afirmația trebuie să spună doar un fapt despre cerc, fără motive: „Cercul de șah se ține în fiecare joi, după ore.”
2. Explicația trebuie să arate un motiv, deci folosesc un cuvânt care anunță cauza: „Mie îmi place la cerc pentru că am învățat să mă concentrez mai bine.”
3. Recomandarea trebuie să-l îndemne fără să-l oblige: „Te sfătuiesc să vii joi la o oră de probă.”
4. Verific: primul enunț poate fi verificat (adevărat sau fals), al doilea răspunde la „de ce?”, al treilea îi lasă colegului alegerea.

Răspuns: De exemplu: afirmație: „Cercul de șah se ține în fiecare joi, după ore.” Explicație: „Mie îmi place la cerc pentru că am învățat să mă concentrez mai bine.” Recomandare: „Te sfătuiesc să vii joi la o oră de probă.”

1. A. (1) Enunțul relatează un fapt verificabil (ce au făcut elevii, când și unde): a afirma.
2. A. (2) „Deoarece” introduce cauza pentru care au fost alese specii rezistente: a explica.
3. A. (3) Enunțul spune că primarul a declarat un lucru ca fiind adevărat (numărul copacilor din parc): actul relatat este a afirma.
4. A. (4) „Vă recomandăm să” îi îndeamnă pe cititori, fără să-i oblige: a recomanda.
5. B. Verbul care numește direct actul este „a afirmat”.
6. C. Primarul este cel care a afirmat ceva, atunci când a vorbit. Autorul articolului doar relatează ce a spus primarul, iar verbul „a afirmat” îi arată cititorului ce act de limbaj a făcut primarul.

Răspuns: A. (1) a afirma; (2) a explica; (3) a afirma; (4) a recomanda. B. „a afirmat”. C. Primarul a afirmat; autorul doar relatează afirmația lui, numind-o prin verbul „a afirmat”.