CIRCUMSTANȚIALUL DE SCOP, cum îl recunoști - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) Punem întrebarea de la predicatul „a economisit”: cu ce scop a economisit? Pentru o excursie. Substantiv cu prepoziția „pentru”.
2. b) Cu ce scop a pus fasole? De curățat. Verb la supin, cu prepoziția „de”.
3. c) Cu ce scop s-au pregătit? În vederea concursului. Substantiv cu prepoziția „în vederea”.

Răspuns: a) „pentru o excursie”, substantiv cu prepoziție; b) „de curățat”, verb la supin; c) „în vederea concursului”, substantiv cu prepoziție.

1. a) Căutăm răspunsul la cu ce scop a cumpărat vopsea?: „pentru gard”, „ca să vopsească gardul”.
2. b) Cu ce scop a chemat rezervele?: „ca să câștige meciul”, „pentru victorie”.
3. c) Cu ce scop a adus umbrela?: „ca să nu se ude”, „pentru cazul în care plouă”.

Răspuns: De exemplu: a) ca să vopsească gardul; b) ca să câștige meciul; c) ca să nu se ude. Se acceptă orice grup care răspunde la „cu ce scop?”.

1. a) Prinderea autobuzului e o intenție, ceva ce urmează după alergare. Cu ce scop? Circumstanțial de scop.
2. b) Autobuzul (întârzierea lui) a existat deja ca motiv. Din ce cauză? Circumstanțial de cauză.
3. c) Nerăcirea e o intenție pentru viitor, nu s-a întâmplat încă. Circumstanțial de scop.
4. d) Frigul exista deja în momentul tremuratului: motiv real. Circumstanțial de cauză.

Răspuns: a) circumstanțial de scop; b) circumstanțial de cauză; c) circumstanțial de scop; d) circumstanțial de cauză.

1. a) „de spălat” devine o propoziție cu „ca să”: „A adus haine ca să le spele.”
2. b) „de servit musafirilor” devine: „A pregătit gustări ca să le servească musafirilor.”
3. Verificăm: întrebarea „cu ce scop?” primește același răspuns înainte și după transformare, deci funcția rămâne aceeași.

Răspuns: a) „ca să le spele”; b) „ca să le servească musafirilor”.

1. a) „să câștig concursul” completează sensul verbului „vreau” (ce vrea?), fără de care propoziția principală rămâne neclară: e propoziție completivă directă.
2. b) „ca să câștige concursul” arată intenția pentru care se antrenează, nu completează sensul unui verb ca „a vrea”, „a spune”: e propoziție circumstanțială de scop.
3. Testul: propoziția completivă răspunde la întrebarea specifică verbului regent (ce vrea? ce spune?); cea de scop răspunde mereu la „cu ce scop?”.

Răspuns: a) propoziție completivă directă; b) propoziție circumstanțială de scop.

1. a) „din cauza ploii” răspunde la din ce cauză?, nu la cu ce scop?: e circumstanțial de cauză, nu de scop.
2. b) Fals: „Vreau să plec” are propoziție completivă directă, nu de scop. Doar propozițiile care răspund la „cu ce scop?” sunt de scop.
3. c) Fals: supinul precedat de „de” este una dintre formele obișnuite de exprimare a circumstanțialului de scop („haine de spălat”).

Răspuns: a) circumstanțial de cauză, nu de scop; b) fals, depinde de întrebare, nu de conjuncție; c) fals, supinul poate exprima scopul.

1. Fraza are trei propoziții: „A plecat mai devreme de acasă” (principală), „ca să nu piardă trenul” (secundară) și „fiindcă acesta nu mai aștepta pe nimeni” (secundară).
2. Cu ce scop a plecat mai devreme? „ca să nu piardă trenul”: propoziție circumstanțială de scop, introdusă prin „ca să”.
3. Din ce cauză a plecat mai devreme? „fiindcă acesta nu mai aștepta pe nimeni”: propoziție circumstanțială de cauză, introdusă prin „fiindcă”. Cele două explică, din unghiuri diferite, aceeași acțiune.

Răspuns: „ca să nu piardă trenul”: propoziție circumstanțială de scop; „fiindcă acesta nu mai aștepta pe nimeni”: propoziție circumstanțială de cauză.

1. Identificăm partea de vorbire: „bicicletă” este substantiv comun, feminin, la acuzativ, precedat de prepoziția „pentru”.
2. Punem întrebarea de la predicatul „a economisit”: cu ce scop a economisit? Pentru bicicletă.
3. Formulăm răspunsul așa cum se cere la Evaluarea Națională: valoarea morfologică, apoi funcția sintactică.

Răspuns: „bicicletă”: substantiv comun, feminin, acuzativ, cu funcția sintactică de circumstanțial de scop (grupul „pentru bicicletă”).