ANAFORA: elemente anaforice, antecedent și coerența textului - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. „Ei” este pronume personal de persoana a III-a, masculin plural. Caut un substantiv masculin plural mai sus: „bunicii”. Antecedentul este „bunicii mei”.
2. „-o” este pronume personal, feminin singular, complementul lui „au plantat”. Ce au plantat? Livada. Antecedentul este „livadă”.
3. „acolo” este un adverb de loc. Locul pomenit înainte este livada: antecedentul este „livadă”.
4. „acestea” este pronume demonstrativ, cu forma de feminin plural, folosită și pentru neutrele la plural. Ce culegem și ajunge în cămară? Merele. Antecedentul este „mere”.

Răspuns: „Ei” → „bunicii mei”; „-o” → „livadă”; „acolo” → „livadă”; „acestea” → „mere”.

1. a) Antecedentul „profesoara” este feminin singular. Aleg pronumele feminin singular: „Ea”.
2. b) Cine erau mulțumiți? Copiii (masculin plural). Aleg pronumele demonstrativ masculin plural: „Aceștia”. „Acesta” ar trimite la „proiectul”, dar verbul „erau” și adjectivul „mulțumiți” sunt la plural.
3. c) Ce am deschis? Coletul (neutru, la singular se acordă ca un masculin). Complementul direct masculin singular este „l-”: „L-am deschis imediat.”

Răspuns: a) Ea; b) Aceștia; c) L-.

1. Păstrez numele la prima apariție, ca să știu clar cine sunt personajele: „Ioana” și „o pisică”.
2. În a doua propoziție, „Pisica” poate fi înlocuit cu pronumele demonstrativ „Aceasta”.
3. În a treia propoziție, „Ioana” rămâne o dată, pentru claritate, iar „pe Mura” devine „o”; în a doua parte omit subiectul „Ioana” și pun pronumele „ea” în locul lui „Mura”: „se joacă cu ea”.
4. În ultima propoziție folosesc un sinonim pentru pisică, „micuța felină”, și o perifrază pentru Ioana, „stăpâna ei”. Verific că nu apare nicio ambiguitate.

Răspuns: De exemplu: „Ioana are o pisică. Aceasta se numește Mura. Ioana o hrănește dimineața, iar seara se joacă cu ea. Micuța felină doarme apoi lângă stăpâna ei.” Se acceptă orice variantă coerentă, fără repetiții și fără ambiguități.

1. a) „clădirea” are un sens mai general decât „Castelul Peleș” (orice castel este o clădire): cuvânt cu sens mai general.
2. b) „care” introduce o propoziție și trimite la „antrenorul”: pronume relativ.
3. c) „acolo” reia locul, „Timișoara”: adverb de loc.
4. d) „povestitorul humuleștean” numește persoana în mod ocolit, prin trăsături: perifrază.
5. e) „îl” reia „un rucsac”: pronume personal.

Răspuns: a) cuvânt cu sens mai general; b) pronume relativ; c) adverb de loc; d) perifrază; e) pronume personal.

1. a) „ei” poate trimite la Elena sau la Anca: nu știm al cui este caietul. Dacă, de exemplu, caietul este al Elenei, spun asta clar: „Elena i-a împrumutat Ancăi propriul caiet.” „Propriul” trimite la subiectul propoziției, deci la Elena.
2. b) „el” poate fi tata sau Vlad. Numesc persoana în locul pronumelui: „Tata l-a dus pe Vlad la antrenament, iar băiatul a rămas acolo două ore.”
3. Verific: în fiecare variantă nouă, fiecare element anaforic are un singur antecedent posibil.

Răspuns: a) „ei” are două antecedente posibile; variantă: „Elena i-a împrumutat Ancăi propriul caiet.” b) „el” are două antecedente posibile; variantă: „Tata l-a dus pe Vlad la antrenament, iar băiatul a rămas acolo două ore.”

1. Caut un cuvânt repetat la începutul unor propoziții sau secvențe succesive.
2. (1) „aștept” deschide fiecare dintre cele trei secvențe: este anaforă. Repetarea subliniază nerăbdarea și dorul.
3. (2) „citit” se repetă, dar nu la începutul secvențelor, ci în interiorul lor: este o repetiție obișnuită, nu anaforă.
4. (3) „te văd” deschide fiecare secvență: este anaforă. Efectul: ideea că persoana iubită este prezentă peste tot, iar textul capătă ritm.

Răspuns: Anaforă în (1) („aștept”) și în (3) („te văd”): repetarea la început creează ritm și subliniază ideea. În (2) este doar repetiție.

1. Aleg antecedentul principal, un loc: „cabana bunicilor”.
2. Pentru sinonim, aleg „căsuța de lemn”. Pentru adverb, „acolo”. Pentru pronumele personal, „o”. Pentru pronumele demonstrativ, „aceasta”.
3. Scriu paragraful și verific acordul: toate elementele sunt la feminin singular, ca „cabana”.
4. Verific ca nicio propoziție să nu aibă două antecedente posibile.

Răspuns: Model: „Locul meu preferat este cabana bunicilor, de lângă Rucăr. Căsuța de lemn (sinonim, antecedent ”cabana„) stă la marginea pădurii. Acolo (adverb, antecedent ”cabana„) îmi petrec fiecare vacanță de vară. Bunicul o (pronume personal, antecedent ”cabana„) vopsește în fiecare primăvară, așa că aceasta (pronume demonstrativ, antecedent ”cabana„) arată mereu ca nouă.” Se acceptă orice paragraf coerent care folosește corect cele patru mijloace.

1. a) „L” (din „L-a curățat”) și „l” (din „l-a dus”) sunt pronume personale, masculin singular, complemente directe: ce a curățat, ce a dus? Aparatul. Antecedentul lor este „aparat de radio”.
2. a) „care” introduce o propoziție despre cine lucrase în atelier: antecedentul este „bunicul”. „lui” (din „al lui”) arată al cui fusese aparatul; din context, bătrânul zâmbește pentru că își recunoaște aparatul din tinerețe: antecedentul este „bunicul” (reluat prin „bătrânul”).
3. b) „care” este pronume relativ; în propoziția lui, răspunde la întrebarea „cine lucrase?”: subiect. „lui” este pronume personal în genitiv, precedat de articolul posesiv „al”; după verbul copulativ „fusese”, arată al cui fusese aparatul: nume predicativ.
4. c) „Bătrânul” reia termenul „bunicul”, ca sinonim contextual: în textul acesta, cele două cuvinte numesc aceeași persoană.

Răspuns: a) „L”, „l” → „aparat de radio”; „care” → „bunicul”; „lui” → „bunicul”. b) „care”: pronume relativ, subiect; „lui”: pronume personal, genitiv, nume predicativ (în „fusese al lui”). c) „Bătrânul” reia termenul „bunicul”.