BASMUL, elementele fixe și tipurile lui - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. Caut fraza de la începutul textului, care marchează intrarea în lumea basmului: „A fost odată, demult...”
2. Caut fraza de la final, care marchează ieșirea din lumea basmului: „Și de atunci a trăit în pace... de mine ați scăpat.”

Răspuns: Formula inițială: „A fost odată, demult, un ciobănaș pe nume Ionuț...”. Formula finală: „Și de atunci a trăit în pace... de mine ați scăpat.”

1. a) Lipsa unui autor cunoscut și transmiterea orală sunt trăsături ale basmului popular.
2. b) Existența unui autor identificat este trăsătura basmului cult.

Răspuns: a) basm popular; b) basm cult.

1. „Ionuț trăia liniștit cu oile lui” - situația de echilibru.
2. „un lup fioros i-a furat cel mai frumos miel” - ruptura echilibrului.
3. „Ionuț a pornit după lup” - drumul/probele.
4. „a întâlnit o bătrână care i-a dat un fluier fermecat” - ajutorul magic.
5. „l-a păcălit pe lup și și-a luat mielul înapoi” - înfruntarea răului și restabilirea echilibrului.

Răspuns: Situația de echilibru: viața liniștită cu oile. Ruptura echilibrului: lupul fură mielul. Drumul/probele: plecarea după lup. Ajutorul magic: bătrâna cu fluierul fermecat. Înfruntarea răului și restabilirea echilibrului: păcălirea lupului și recuperarea mielului.

1. Eroul este personajul care pleacă la drum și rezolvă problema: Ionuț.
2. Antagonistul întruchipează răul din poveste: lupul.
3. Ajutorul magic apare la nevoie și îi dă eroului o unealtă: bătrâna cu fluierul fermecat.

Răspuns: Eroul: Ionuț. Antagonistul: lupul. Ajutorul magic: bătrâna cu fluierul fermecat.

1. În multe basme, eroul trece prin exact trei încercări sau primește trei obiecte magice, nu una sau cinci: e un tipar consacrat, care dă ritm poveștii.
2. Construiesc un exemplu propriu, cu trei probe clare.

Răspuns: Exemplu: „Eroul a trebuit să treacă trei probe ca să ajungă la palatul de gheață: să traverseze pădurea fermecată, să răspundă la ghicitoarea bufniței și să învingă frica de întuneric în peștera cea mai adâncă.” Numărul trei apare des în basme pentru că respectă un tipar tradițional, transmis oral.

1. Pornesc de la situația de echilibru dată: Sânziana trăiește fericită la marginea pădurii.
2. Aleg un eveniment care strică acest echilibru, tipic basmului: o poruncă, un blestem sau o pierdere.
3. Scriu textul, păstrând tonul specific basmului.

Răspuns: Exemplu de răspuns: „Într-o noapte cu lună plină, o vrăjitoare geloasă pe frumusețea Sânzienei i-a furat glasul, blestemând-o să nu mai poată vorbi până nu va găsi floarea de argint din vârful muntelui cu nouă piscuri.”

1. Verific: „Harap-Alb” are un autor cunoscut, Ion Creangă, deci este basm cult, nu popular.
2. Elevul a confundat stilul oral, „vorbit”, specific lui Creangă, cu lipsa unui autor. Stilul oral este o trăsătură a scrisului lui Creangă, nu un semn că basmul e anonim.

Răspuns: Greșeala: „Harap-Alb” este basm cult, cu autor cunoscut (Ion Creangă), nu basm popular. Stilul oral e o alegere stilistică a autorului, nu dovadă de anonimat.

1. Nu se dă niciun autor, iar tonul e specific poveștilor transmise oral: putem presupune că e basm popular, dar informația nu e sigură fără o sursă explicită.
2. Eroul este pescarul sărac, cel care pleacă la drum după pierdere.
3. Ajutorul magic este scoica vorbitoare, cu cârligul fermecat.
4. Nu se menționează niciun antagonist (zmeu, vrăjitoare) și nici formula finală: îi lipsesc înfruntarea răului și formula finală.

Răspuns: Tip: probabil popular (fără autor menționat, dar informația nu e certă). Erou: pescarul sărac. Ajutor magic: scoica vorbitoare cu cârligul fermecat. Antagonist: nu apare în rezumat. Elemente lipsă: înfruntarea răului și formula finală.